Avertismentul economiştilor cu privire la legea salarizării. „Cine plăteşte şi cât de sustenabil e?”
Negocierile privind noua Lege a salarizării au condus la o modificare semnificativă a plafonului pentru cheltuielile suplimentare destinate reformei salariale în sectorul bugetar. Potrivit consultantului financiar Adrian Negrescu, citat de Agerpres, acest plafon a crescut de la aproximativ 8 miliarde de lei la 12,1 miliarde de lei.
Avertismentul economiştilor cu privire la legea salarizării
Creșterea plafonului indică o ajustare importantă în estimările inițiale privind costurile implementării noii legislații salariale. Această evoluție reflectă discuțiile purtate în cadrul negocierilor și influențează bugetul alocat pentru sectorul public.
„Negocierile pe marginea noii Legi a salarizării au produs, discret, o mutare de proporţii: plafonul de cheltuieli suplimentare acceptat pentru reforma salarizării bugetarilor a urcat de la aproximativ 8 miliarde de lei la 12,1 miliarde de lei.
Altfel spus, discuţia publică a trecut de la un impact deja greu de digerat în 2027 la unul cu 4 miliarde de lei mai mare, fără ca undeva în spaţiul public să fi apărut un răspuns clar la întrebarea esenţială: de unde vin aceşti bani suplimentari, în condiţiile în care ţinta de deficit este una foarte clară?”, arată Negrescu, într-o postare publicată marţi pe pagina sa de Facebook.
El aminteşte, astfel, că pentru 2026, România are asumată o ţintă de deficit de 6,2% din PIB, după un 2025 încheiat cu un deficit de 7,65% din PIB – cel mai ridicat din Uniunea Europeană cu doi ani în urmă, aflat acum într-o corecţie dificilă, negociată cu Comisia Europeană printr-un plan fiscal pe şapte ani.
România se află încă în procedură de deficit excesiv
Potrivit economistului, România se află încă în procedură de deficit excesiv, iar orice abatere de la traiectoria de ajustare convenită riscă să pună din nou sub semnul întrebării credibilitatea fiscală a României.
„Chiar dacă am scăpat de evaluarea Moody’s şi Fitch, urmează S&P, în octombrie, iar în 2027 o luăm din nou de la capăt. Altfel spus nu poţi adăuga brusc 4 miliarde de lei la o cheltuială rigidă – salariile bugetarilor sunt, prin natura lor, o cheltuială permanentă, nu una punctuală – fără să arăţi, concret, ce se reduce în altă parte sau ce venituri suplimentare acoperă diferenţa”, a explicat sursa citată.
Cheltuielile de personal din sectorul public au depășit 166 de miliarde de lei anual înainte de aplicarea noii legi, România înregistrând în anii anteriori cea mai mare pondere a cheltuielilor salariale bugetare în veniturile statului la nivelul Uniunii Europene, potrivit declarațiilor lui Adrian Negrescu.
Adăugarea unui cost suplimentar de 12 miliarde de lei, fără o sursă de finanțare clară, poate genera un risc fiscal amânat, susține specialistul, menționând că astfel promisiunea inițială nu este rezolvată.
Procesul de elaborare și impactul bugetar
Proiectul legii a fost amânat aproape patru ani și a trecut prin mai multe variante, fiecare crescând impactul bugetar ca urmare a negocierilor politice cu sindicatele și anumite categorii profesionale, exemplul apărării fiind relevant.
Fiecare rundă de negocieri a dus la majorarea costurilor finale, iar consultantul avertizează că, dacă acest tipar continuă după intrarea în vigoare a legii, programată pentru 1 ianuarie 2027, impactul anual asupra bugetului va crește în anii următori.
„Mai grav: legea, în forma actuală, devine o obligaţie moştenită de guvernele viitoare. Cine va veni la putere după actualul Executiv va trebui să găsească, simultan, resursele pentru aceste plăţi suplimentare uriaşe şi să menţină ţinta de reducere a deficitului sub 3% din PIB, angajament asumat pe termen lung faţă de Comisia Europeană. Fără o soluţie de finanţare articulată acum, problema nu dispare. – doar se transferă în timp, către un moment în care marja de manevră fiscală va fi, cel mai probabil, şi mai mică decât este astăzi”, a mai precizat acesta.
România riscă să piardă 770 de milioane de euro din fondurile europene
Pe de altă parte, însă, dacă legea salarizării unitare nu este adoptată şi promulgată până la 31 august, România riscă să piardă 770 de milioane de euro din fondurile europene aferente cererilor de plată aflate în curs – o sumă pe care Guvernul nu îşi permite să o piardă, mai ales în actualul context bugetar.
„Această presiune explică graba cu care s-a ajuns la un acord politic pe o sumă mai mare decât cea discutată iniţial: miza nu mai este doar reforma salarizării în sine, ci evitarea unei pierderi de fonduri europene deja negociate şi aşteptate. Practic, tot acest «tam-tam» din jurul legii salarizării ascunde o negociere pe două fronturi simultane: pe de o parte, presiunea sindicatelor şi a partidelor politice de a evita îngheţarea sau reducerea veniturilor pentru anumite categorii de bugetari (cazul apărării arată clar cât de uşor cedează Guvernul la această presiune), iar pe de altă parte, obligaţia de a respecta un termen european strict, sub ameninţarea pierderii unor fonduri deja calculate în buget
Rezultatul este un compromis care mulţumeşte pe termen scurt ambele tabere – politicieni şi parteneri sociali –, dar lasă nerezolvată întrebarea de fond: cine plăteşte, de fapt, diferenţa, şi cât de sustenabil este acest angajament pentru finanţele publice ale României în anii care urmează”, a subliniat Adrian Negrescu.
