Blocul Carlton, faimoasa construcție din București, avea o înălțime de 47 metri. A fost cel mai înalt bloc din orașul interbelic, până la distrugerea sa în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940.
Blocul Carlton, edificiu modernist, a fost inaugurat în 1936 la intersecția bulevardului Brătianu cu strada Regală (azi intersecția Bălcescu-Câmpineanu) și era considerat o minune inginerească a epocii.
Cel mai înalt bloc din capitală la acea dată avea 14 etaje, magazine și o sală de cinema la parter, proiectat cu structură portantă din beton armat de arhitecții George Matei Cantacuzino și Vasile Arion. Imobilul totaliza 96 de apartamente.
Pe 10 noiembrie 1940, la 3:39 AM, când Bucureștiul doarme, se produce cutremurul.
Turnul de pe colț de la Carlton se clatină puternic, se desprinde și cade, iar restul clădirii se prăbușește. Izbucnește apoi un incendiu în susbol.
Oamenii care apucaseră să coboare în adăposturile de acolo mor arși de vii sau asfixiați de fum. Legionarii și armata intervin pentru a căuta eventuali supraviețuitori, supravegheați de generalul Ion Antonescu, conducătorul statului și de liderul legionar Horia Sima.
Mai târziu și regele Mihai, șeful formal al statului, vizitează zona.

“Violenţa mereu crescândă a cutremurului a făcut să se prăbuşească întreaga clădire cu un zgomot asurzitor. O parte din clădire, etajele de sus, prăbuşindu-se în Bulevardul Brătianu, au rupt firele curentului electric, întreg iluminatul fiind întrerupt.
Un trecător care se afla în apropiere, înnebunit ce groază, a alergat la postul central de pompieri anunţându-i despre groaznicul sinistru.”, scria presa vremii.
Muncind din greu să înlăture molozul, zidăria şi blocurile de beton, pe care le tăiau cu aparate de oxigen, echipele de salvare au scos de sub dărâmături vreo douăzeci de cadavre.
Mai mulţi răniţi au fost transportaţi la spitalul de urgenţă, din care şase au încetat din viaţă înainte de a li se putea da vreun ajutor.
În total au fost peste 150-160 de morti (in alte publicatii ale vremii se vorbeste de o cifra de 200-220 morti – n.n.).
Se pare ca singurul om care a scapat a fost un paznic. La acea vreme, imobilele erau păzite de oameni care stateau pe terase. Aparusera antiaeriane pe terasele blocurilor.
A scapat acel paznic care, fiind o zi mohorâta, era îmbracat cu o pelerină. Deoarece s-a prăbușit etaj peste etaj, prima oara parterul, apoi si restul etajelor, din cauza suflului, paznicul a cazut spre parter, caderea fiind atenuata si de acea pelerina, care s-a comportat ca un fel de parașuta. S-a spus despre omul acela ca a innebunit și a albit în cateva secunde
Blocul Carlton a fost singura clădire prăbușită total la cutremurul din 10 noiembrie 1940. Dezastrul a generat un scandal imens, mai ales că imobilul fusese inaugurat relativ recent și promovat ca o super construcție.
Blocul Carlton era un bloc din beton armat, o noutate pentru inceputul secolului 20. Nimeni nu prea știa care vor fi, in timp, evolutiile unei clădiri care va fi construita din beton armat.
După prăbușire au fost mii de zvonuri. Una dintre teorii a fost ca blocul a fost proiectat gresit. Alte variante aduceau vorba despre furturile de materiale ale antreprenorilor. Proiectantul, unul din marii arhitecți ai vremii si un filozof al arhitecturii, printul G.M. Cantacuzino, din familia Cantacuzinilor, profesor de istoria arhitecturii la Facultatea de Arhitectura, un om foarte talentat, a fost considerat vinovat si condamnat la închisoare. Constructorul a avut aceeați soartă.
Dupa o perioada, comisia de ancheta a stabilit o serie de cauze particulare care au dus la prabusirea cladirii, cauze care, se pare, nu se datorau arhitectului. G.M. Cantacuzino a fost scos de sub urmarire penala si apoi, se pare, achitat.
La acea data, cladirile erau construite pe criterii strict gravitationale, nu existau norme antiseismice. Din punct de vedere static, calculele au fost corect facute. Se pare ca de vina au fost arcele de beton armat ale cinematografului alaturat care se sprijineau in console pe acest bloc si care, probabil, au ingradit anumite miscari ale imobilului, conducand intr-un final la prabusire.