Blocul Gioconda se numără printre cele mai cunoscute și emblematice clădiri ridicate în București în perioada postbelică. Acest ansamblu este cu atât mai faimos deoarece la momentul la care a fost inaugurat a fost cel mai înalt bloc din București.
De asemenea, este considerat un fel de „capăt” pentru Calea Victoriei, fiind amplasat chiar la finalul acesteia, însă vizavi, peste râul Dâmbovița, în ceea ce se numește astăzi Piața Națiunilor Unite.
Pe aceste locuri s-ar fi aflat undeva în secolul al XVII-lea reședința marii familii boierești Mogoș, care a dat numele inițial pentru Calea Victoriei, și anume Podul Mogoșoaiei.
Înspre anul 1700, principele Constantin Brâncoveanu dobândește domeniul familiei Mogoș în urma unei căsătorii, conectând apoi Palatul Mogoșoaia de București prin intermediul unui drum direct, care a purtat numele vechiului neam boieresc.
Apoi, unde astăzi se află blocul-turn Gioconda a fost realizată în perioada interbelică fundația pentru proiectul Palatului Senatului, clădire care fusese realizată în perioada de conducere a regelui Carol al II-lea, însă care a fost ștearsă din planuri după cel de-Al Doilea Război Mondial.
De asemenea, până în 1948, ceea ce se numește azi Piața Națiunilor Unite s-a numit în vremea lui Carol al II-lea Piața Senatului.
Astfel, blocul Gioconda a fost realizat în cele din urmă în anul 1959, fiind plasat în timp într-un moment important: cel de tranziție de la arhitectura de factură stalinistă la cea modernistă.
Acest ansamblu arhitectural de dimensiuni considerabile este alcătuit din trei blocuri cu parter și cinci etaje, dar și din clădirea vedetă – blocul turn de parter plus 17 etaje întregi și încă două parțiale, aici fiind amenajate în total nu mai puțin de 321 de apartamente.
Denumirea blocului-turn de Gioconda, care s-a răspândit cu mare ușurință între bucureșteni provine de la cofetăria cu același nume care a funcționat aici până anii ’80 și unde se găseau o mulțime de prăjituri care au făcut-o faimoasă, dar și bunuri extrem de rare în regimul comunist, precum ciocolata fără zahăr, sau sticle de Pepsi-Cola.
Clădirea din păcate se află într-o stare avansată de degradare acum, frumusețea sa fiind ascunsă de neglijare și de trecerea neiertătoare a timpului, fiind necesare lucrări atent controlate de reabilitare și consolidare, dar și de includere a imobilului pe listele de clădiri protejate, pentru a fi conservată această clădire cu valoare pentru istoria recentă a Capitalei.
De asemenea, clădirea a fost acoperită în ultimii ani aproape mai mereu de pânze publicitare de mari dimensiuni, fapt care nu a rezolvat problemele fațadei stacojite de timp, ci doar le-a acoperit temporar.