Blocul Scala intră în consolidare. Povestea tragică a uneia dintre celei mai frumoase clădiri art-deco din București

Blocul Scala intră în consolidare, alături de alte două clădiri istorice din centrul Bucureștiului. 

Primarul General al Capitalei anunță marți, 6 februarie, că blocul în care se află fostul cinematograf Scala și alte două clădiri aflate pe Strada Vasile Lascăr nr.6 și pe Strada Spătarului nr.17 bis vor fi consolidate cu fonduri nerambursabile prin Programul Național de Consolidare a Clădirilor cu Risc Seismic Ridicat (PNCCRS).

Blocul Scala intră în consolidare. Locuitorii au fost condamnați la moarte la cutremurul din 1977

Clădirea în care se află fostul cinematograf Scala și alte două imobile situate pe str. Vasile Lascăr nr. 6 și pe str. Spătarului nr. 17 bis vor fi consolidate cu fonduri nerambursabile prin Programul Național de Consolidare a Clădirilor cu Risc Seismic Ridicat (PNCCRS), anunță Nicușor Dan într-o postare pe pagina de Facebook.

Aceste trei clădiri au fost incluse de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației pe lista proiectelor eligibile în vederea încheierii contractelor de finanțare. Contractul valorează 110,08 milioane de lei.

Povestea acestei clădiri e una dramatică: după cutremurul din 1977, la blocul „Scala”, Ceaușescu a ordonat încetarea căutărilor la doar 2 ore și jumătate după începere, condamnându-i practic pe cei aflați sub dărâmături la moarte.

Blocul Algiu, o frumusețe a capitalei

Cutremurul din 4 martie 1977 a făcut una cu pământul 32 de clădiri înalte în Capitală, care au devenit morminte colective pentru peste 1.000 de bucureșteni. Dintre acestea amintim blocurile Dunărea, Casata, Nestor sau Scala.

Lucrările la blocul „Scala” (care se numea la acea vreme Algiu, după proprietarul său) au început în 1937, când pe colțul bulevardului Brătianu (azi Bălcescu) cu strada C. A. Rosetti (până recent Clemenței) este ridicat un panou prin care se anunța că terenul pe care se afla o casă cu un singur nivel realizată în stil neoclasic francez dar și pe terenul vecin se va ridica un nou bloc-turn în centrul Bucureștiului, blocul avea să fie numit după proprietar – Algiu.

Un an mai târziu, blocul este inaugurat ca parte din „febra” art-deco ce cuprinsese în acea perioadă zona Universitate-Romană, trend căruia i-au căzut victime mai multe case realizate de la finalul secolului al XIX-lea din zonă.

Blocul Algiu deborda de frumusețe – pe colț se înălța un turn impresionant, în timp ce lateralele, mai scunde, nu se lăsau mai prejos la vreun alt capitol. Apartamentele din bloc se vând ca pâinea caldă, datorită materialelor premium și ale finisajelor de calitate.

Cel mai mare spațiu comercial, situat la parter, este închiriat de Sindicatul Artelor Frumoase. La acea vreme nu existau standarde și tehnici de construcție anti cutremur, ceea ce avea să devină, mai târziu, o problemă de viață și de moarte.

Algiu devine Scala, grației cofetăriei

Pe 10 noiembrie 1940, România este lovită de un cutremur de 7,4 grade pe scara Richter, care șubrezește structura de rezistență a blocului Algiu.

Lucrările de consolidare efectuate sunt aproape inutile, fiind realizate în grabă, superficial, de suprafață, cu fonduri insuficiente. Un an mai târziu și starea blocului continuă să se degradeze: apar crăpături mari pe fațadă, semn al agravării stricăciunilor de la structura de rezistență.

În anii ’50, spațiul unde se afla Sindicatul Artelor Frumoase devine cofetăria Scala, una dintre cele mai cunoscute și apreciate din București, care datorită succesului său îi împrumută blocului denumirea sa, astfel că Algiu devine „Scala” în mintea bucureștenilor.

De asemenea, numele provine și de la cinematograful „Scala”. Din păcate, clădirea era în continuare uitată când vine vorba de restaurat, deși nu lipsea de pe ilustratele oficiale realizate de regimul comunist.

4 martie 1977, ora 21:22 – momentul nenorocirii

Blocul „Scala” nu mai avea să rămână în picioare după cutremurul de 7,4 grade pe scara Richter din seara de 4 martie 1977. Sub ruinele blocului-turn și în adăposturile de la subsol se aflau o mulțime de oameni care din păcate nu au mai ieșit la lumina zilei vreodată.

Sunetistul Constantin Eană venise la acea vreme cu o metodă inedită de a găsi supraviețuitorii: montase microfoane pe grinzile dărâmate pentru a amplifica strigătele și bătăile acestora.

La fiecare 15 minute de săpături se făcea liniște totală pentru a se afla de unde se aud zgomotele celor prinși sub ruine.

„Se cerea liniște totală acolo (la ruinele blocului) ca să se poată auzi murmure sau gălăgie sau bătut într-o țeavă, ceva; și microfonul îl puneam pe o grindă de beton și dădeam drumul la magnetofon și stăteam și ascultam, domne, dacă se aude ceva, vreo bătaie ceva, că betonul rezonează.”, a declarat Constantin Eană într-un interviu pentru TVR.

Tot Eană a povestit cum după doar două ore de căutări și de ascultări a înregistrărilor de pe microfoane, Nicolae Ceaușescu a dat ordin ca operațiunile de salvare să fie sistate. „Până la urmă, după două ore să zicem, el a zis: gata, nu mai, nimic, nici vorbă de nu știu ce deși vorbele erau pe banda, era clar că nu erau din altă parte, iar a doua zi era pământul iar pus la loc, cu panseluțe deasupra.”

Blocul Scala II, o vagă amintire a originalului

Terenul este curățat de moloz și de rămășițele celor decedați iar pe acest teren este ridicat blocul Scala II, total diferit din punct de vedere stilistic față de primul bloc ridicat aici, urmând stilul utilitar când vine vorba de arhitectură, după cum era moda acelor vremuri.

Deși nu este la fel de impunător ca primul bloc Scala, și Scala II prezintă o înălțătură când vine vorba de amplasamentul central.

Rămâne totuși o clădire fără istorie și fără vreo placă memorială care să amintească de soarta tragică a imobilului prăbușit în 1977.