“Deșteaptă-te, române!” a însoțit și însuflețit toate marile momente din istoria poporului român: Revoluția de la 1848, Unirea de la 1859, Independența din 1877, Marea Unire din 1918, Primul și al Doilea Război Mondial, revolta muncitorilor de la Brașov din 15 noiembrie 1987, Revoluția din Decembrie 1989.
Născut în febra Revoluției de la 1848, “Deșteaptă-te, Române” a fost intonat pentru prima oară pe 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, sub oblăduirea domnitorului Știrbei.
Cu versuri scrise de poetul pașoptist Andrei Mureșanu și muzică de Anton Pann, “Deșteaptă-te Române” a fost interzis de autoritățile austro-ungare în 1848, apoi de regimul comunist, timp de o jumătate de secol.
România a avut, de-a lungul timpului, 6 imnuri:
“Marș Triumfal” (1862-1884), “
Trăiască Regele” (1884-1948),
“Zdrobite cătușe” (1948-1953),
“Te slăvim, Românie!” (1953-1975),
“E scris pe tricolor unire” (1975-1977),
“Trei culori cunosc pe lume” (1977-1989).
Imnul nostru de azi are 11 strofe, dar se interpretează numai strofele 1, 2, 4 și 11. Celelalte versuri sunt prea anacronice, vorbesc despre iataganele turcilor, de o Dunăre furată și de semilună
Prima înregistrare a Imnului a fost făcută în anul 1900, în America, în interpretarea solistului Alexandru Pascu
În timpul Revoluției 1848 pașoptiste acesta a devenit cântecul-simbol al conștiinței naționale, caracterizat de Nicolae Bălcescu drept “deșteptarea naționalității din Ardeal, după un somn greu, dintr-un jug ce de o mie de ani îl împovăra”.
Cântecul a fost interzis de autoritățile austro-ungare, dar s-a răspândit repede în Moldova, Țara Românească și a ajuns și la București. Imnul “Deșteaptă-te, române” a fost stabilit prin decret-lege de Consiliul Frontului Salvării Naționale în ziua de 24 ianuarie 1990.
“Pot să vă confirm personal. Eram la Patria în seara zilei de 21 decembrie, când l-am auzit prima dată pe stradă. Îl știam din casă, dintr-o carte de istorie, dar atunci l-am auzit pentru prima dată și nu știam, din păcate, decât prima strofă. L-am auzit în fața cordonului de soldați și poate că mai mulți își amintesc scena asta. După ce s-a cântat prima strofă am auzit strigăte:
“Nu mai aveți mult, nu mai durează mult!”. Mi s-a părut că este posibil. Abia atunci. Am cântat atât cât știam, o strofă”, declara Germina Nagâț, cercetător CNSAS, pentru Digi24.
În prezent, versurile înflăcărate ale Imnului național sunt învățate de tot mai mulți români, “Deșteaptă-te, române” fiind simbol identitar al unui popor când adormit, când trezit.