Când se bate toaca la biserică? Lucruri mai puțin știute despre acest lucru
Unul dintre cele mai frumoase sunete îl reprezintă toaca la biserică atunci când aceasta se bate. Cu siguranță nu mulți știu când și de ce se face una ca asta.
Oare câți dintre noi, credincioșii, ne-am oprit să ascultăm legătura dintre pământ și cer care se formează atunci când se bate toaca? Clar nu mulți și mare greșeală facem. Nu întâmplător se face asta, ci având o adevărată importanță și însemnătate ce merită aflată de fiecare dintre noi.
Când se bate toaca la biserica
Toaca este un element foarte vechi în cultul bisericesc. Slujbele erau anunțate cu ajutorul trâmbițelor sau al clopoțeilor. De asemenea, la mânăstiri era desemnat un monah să bată la ușa fiecărui călugăr sau măicuțe cu un ciocănel făcut din lemn pentru a-i putea trezi sau pentru a-i chema la rugăciune.
În biserici sau mânăstiri ortodoxă de unde să lipsească acest obiect. De altfel, toaca și clopotele sunt singurele instrumente muzicale acceptate de Biserica Ortodoxă. Spre deosebire de clopote, care se regăsesc în toate bisericile românești, toaca există doar în anumite lăcașuri de cult, mai ales în bisericile vechi și în mănăstiri, potrivit Libertatea.
Sunetul care este redat atunci când se bate toaca reprezintă chemarea la rugăciune. Nu se face oricum, ci într-un stil ritmic. În funcție de locul unde este bătută placa din lemn puteți auzi diverse sunete cu diferite înălțimi. Dacă ești atent te poate captiva numaidecât.
Este făcută din lemn sau din fier
În perioada precreștină, toaca era făcută din lemn, de cele mai multe ori tei sau fag, fiindcă rezistă mai bine și mai mult. Mai mult decât atât, se aude și mult mai frumos. Nu este o regulă. Se poate face și din alte tipuri de lemn, cum ar fi: cireș etc.
Este de fapt o scândură de lemn care se bate cu două ciocănele. Unele sunt foarte atent lucrate dând și o formă aparte.
Pe de altă parte, mai poate fi fabricată și din fier, dar și din metale, precum: aluminiu, bronz etc. Ce-i drept, cel mai des se folosesc și se regăsesc cele din lemn, acestea mai puțin.
Se bate la începutul slujbelor bisericești pentru a-i chema pe toți cei credincioși, în anumite momente din slujbă, dar și la finalul ei. Toaca mică din lemn se bate când se înconjoară biserica, în sens invers acelor de ceasornic. Toaca mare se bate împreună cu clopotele.
Tochița, sau cea din fier, se bate pentru a semnala momente mai importante din timpul slujbei. Este mult mai mică decât celelalte două enumerate. Ea este fixă și poate fi așezată în clopotniță sau la intrarea în biserică. La mânăstiri, ea se mai bate și pentru a-i chema pe cei de acolo la masă. Toaca este mult mai veche decât clopotele.
