Cimpanzeii fac muzică. Surprizele dintr-un studiu privind loviturile în copaci
Un nou studiu publicat în revista Current Biology arată că cimpanzeii fac muzica. Loviturile pe care masculii cimpanzei le aplică la baza copacilor nu sunt întâmplătoare, ci au un ritm bine definit și un scop precis.
Cimpanzeii fac muzică
Cercetătorii au analizat peste 370 de înregistrări provenind de la 11 comunități de cimpanzei din șase grupuri, răspândite în pădurile tropicale și savanele din Africa. Concluzia lor este că aceste bătăi servesc drept mijloc de comunicare pe distanțe lungi. Percutând trunchiurile copacilor, cimpanzeii produc sunete de joasă frecvență, capabile să străbată peste un kilometru prin pădure.
Loviturile nu sunt aplicate la întâmplare.
„Cimpanzeii aleg copaci specifici, preferând anumite grosimi și înălțimi ale rădăcinilor. Rădăcinile mai subțiri și mai late le permit să transmită sunete care se propagă mai eficient”, explică Vesta Eleuteri, doctorandă la Universitatea din Viena.
Pentru a se face auziți în mijlocul zgomotelor pădurii, aceștia își personalizează semnalele sonore.
„Tiparul acestor bătăi îi ajută pe ceilalți cimpanzei să recunoască cine anume lovește”, precizează autoarea principală a studiului, conform RFI.
Pentru a evalua capacitatea acestor primate de a genera ritm, echipa de cercetare a folosit instrumente matematice și statistice similare celor utilizate în analiza muzicii umane și a sunetelor emise de alte specii.
„Am aplicat metodele cu care măsurăm ritmurile în muzica umană, pentru a înțelege mai bine tiparele cimpanzeilor”, explică Andrea Ravignani, coautor al cercetării.
Ritmuri diferite între est și vest
Rezultatele au arătat că, deși cimpanzeii posedă simțul ritmului, stilurile diferă în funcție de regiune. În Africa de Vest, aceștia lovesc în ritmuri regulate, pe când în estul continentului alternează mai des între intervale scurte și lungi.
„Este posibil ca acest fenomen să aibă o componentă socială”, consideră Vesta Eleuteri. „Cimpanzeii din Africa de Vest sunt mai pașnici și trăiesc în grupuri strânse, în timp ce cei din Africa de Est sunt mai fragmentați și manifestă mai des agresivitate față de alte grupuri. Astfel, ritmurile variate pot transmite informații diferite sau pot accentua identitatea fiecărui individ”, adaugă cercetătoarea.
O legătură cu muzicalitatea umană?
Cercetătorii avertizează însă că nu trebuie să ne grăbim cu concluziile privind o posibilă legătură directă între muzica umană și aceste semnale.
„Deși e tentant să facem această asociere, fiecare specie are propriul repertoriu”, spune Andrea Ravignani, profesor de neurologie cognitivă la Universitatea Roma Sapienza și la Universitatea Aarhus.
El amintește că muzica umană, indiferent de cultură, respectă cinci-șase caracteristici universale, una dintre ele fiind capacitatea de a produce secvențe sonore non-aleatorii prin percuție.
„Am identificat la cimpanzei una dintre aceste trăsături fundamentale. Dar nu putem afirma că împărtășesc același ritm muzical ca oamenii”, subliniază cercetătorul.
O privire asupra trecutului comun
Cu toate acestea, descoperirea oferă indicii prețioase despre istoria evolutivă a omului.
„Faptul că unul dintre cei mai apropiați veri ai noștri are această capacitate de a genera secvențe percutante regulate este important. Studiile de până acum nu reușiseră să confirme clar prezența unor astfel de elemente la cimpanzei”, adaugă Ravignani.
El susține teoria conform căreia elementele muzicalității existau deja la strămoșii comuni ai oamenilor și cimpanzeilor, acum circa șase milioane de ani.
Direcții viitoare de cercetare
Acest studiu nu este însă un punct final. Următorul pas va fi să se înțeleagă cum anume cimpanzeii produc aceste ritmuri — dacă folosesc mâinile, picioarele sau o alternanță între ele — și cum influențează aceste variații structura ritmică.
De asemenea, deși s-au constatat diferențe între subspecii, nu au apărut variații semnificative între grupurile aceleiași subspecii. Cercetătorii își propun astfel să adune mai multe date pentru a descifra dacă, în lumea cimpanzeilor, există ceea ce am putea numi „culturi ritmice”.
