Cine a inventat focurile de artificii? Pe vremuri durau ore în șir și spuneau o poveste

Cine a inventat focurile de artificii? Focurile de artificii au fost descoperite accidental în urmă cu mai bine de 1,000 de ani de un călugăr chinez, care a vrut să sperie fantomele.

Călugărul chinez a luat o bucată de bambus, l-a umplut cu praf de puşcă şi l-a aruncat în foc, producând un zgomot puternic pentru a speria fantomele.

Ceea ce s-a întâmplat atunci nu diferă cu mult nici focurile de artificii din prezent: un înveliş, un exploziv şi un declanşator.  Culorile au fost incorporate în focurile de artificii în timpul Renaşterii italiene, când s-a adăugat oţel şi cărbune pentru a produce culoarea galben şi portocaliu.

Cine a inventat focurile de artificii? Cum funcționează

Treptat, pirotehnicienii au experimentat cu diferite metale care absorb energia de explozii şi emit culoare. Pentru a obţine focuri de artificii, pirotehnicieni se bazează pe un lanţ de două explozii . Ei încărca artificiile într-un ”mortier“, un tub care este în esenţa un tun. Având grijă să nu se aprindă artificiile una de la cealaltă, ele asigură o siguranţă în acţiunea de ardere care aprinde praful de puşcă, ambalat într-un compartiment separat, în partea de jos a artificiilor.

În interiorul învelişului este praf de puşcă, iar incorporat în acest praf de puşcă sunt sfere explozive numite ”stele“, care devin punctul de lumina pe cer într-un foc de artificii. Aceste “stele” pot fi acoperite cu straturi de diferite metale pentru colorit, astfel încât lumina îşi schimbă culoarea la fiecare explozie.

Un alt component este fitilul, care trece prin artificie. Acest fitil poate fi “fitil cu ardere lentă”, care se aprinde în acelaşi timp cu “fitilul de ardere rapida”, dar este nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la praful de puşcă şi la stelele din interiorul artificiilor.

Lungimea fitilului cu ardere lentă se calculează cu atenţie, astfel încât artificiile nu se aprind pană când nu au ajuns la o anumită altitudine.

Spectacole de culoare în Italia și Germania

O cronică din 1380 consemnează că la Vicenza în Italia de Nord locuitorii au putut admira după o luptă între clanuri, un foc de artificii în formă de porumbei ai păcii. Italia este de altfel, leagănul pirotehniei europene, ştiut fiind că ceremoniile religioase se încheiau de multe ori cu asemenea spectacole, ca de exemplu ziua Sfântului Ioan, patronul Florenţei.

Din cronicile germane se ştie doar că primul foc de artificii s-a organizat la Konstanz în anul 1506 în cinstea încoronării împăratului Maximilian, precizându-se că asupra unui lac imens au fost proiectate 350 de elemente.

În anul 1709 regele August cel Puternic al Saxoniei a reconstruit cu focuri de artificii asediul cetăţii Ryssel pe Elba, folosind nu mai puţin de 150.000 de elemente.

Epoca barocului a fost prin excelenţă epoca focurilor de artificii, adevărate spectacole grandioase, regizate în amănunt, care durau ore întregi. Pe cerul înstelat se descriau istorii alegorice şi au fost stabilite criterii estetice precise, după care erau organizate astfel de reprezentaţii.

În 1796, în cunoscutul parc vienez Prater, s-a prezentat chiar piesa „Suferinţele tânărului Werther” de Goethe în întregime cu focuri de artificii.

Element de descătușare sufletească

În jurul anului 1800, tot fastul acestor jocuri strălucitoare a început treptat să se piardă, ele decăzând şi limitându-se ulterior doar la sărbătorile din iarmaroace, cu caracter predominant popular.

Străvechea artă a focurilor de artificii a cunoscut o renaştere abia în secolul 20, iar astăzi, numeroase ocaziile festive sunt însoţite de organizarea unor focuri de artificii grandioase.

Fireşte că fenomenul a stârnit atenţia cercetătorilor. Experţii consideră plăcerea pirografică drept element de descătuşare sufletească, un fel de risipă permisă şi anarhie tolerată.

Am spune poate că este plăcerea copilului de a se juca cu focul, care mai sălăşuieşte în fiecare dintre noi. Şi fiindcă trăim într-o epocă cu tot felul de interdicţii şi norme, cu un asemenea prilej se dă frâu liber acelor aspiraţii altfel ascunse în subconştient.