Cu ce trebuie să rămânem, de fapt, după Paște și ce să le transmitem copiilor. Denis Vlad, consilier parlamentar: „Cu alte cuvinte, dacă iubim, iertăm!”

An de an, Paștele ajunge să fie pentru mulți dintre noi un reper de liniște și lumină, în lume asta grăbită spre îndeplinirea propriilor obiective. Însă nu pentru toți e la fel, căci de multe ori, adevărata semnificație este umbrită de zgomotul cotidian. Am vrut să înțelegem mai bine cu ce trebuie să rămânem de la sărbătoarea Învierii Domnului, cum le transmitem copiilor adevărata însemnătate, dar și ce înseamnă iubirea și iertarea. Motiv pentru care am dezbătut acest subiect, plin, dar plin de lumină sufletească, cu Denis Vlad – profesor de religie și consilier Parlamentar.

Denis Vlad, despre adevărata însemnătate a Paștelui

Am înțeles de la Denis că dincolo de mesele bogate și tradițiile păstrate din generație în generație, această sărbătoare vorbește, înainte de toate, despre reînnoire, iertare și speranță. Este un moment în care oamenii sunt invitați să se oprească, să privească în interior și să redescopere ce contează cu adevărat.

În familie, mai ales acolo unde sunt și copii, Paștele capătă o dimensiune și mai profundă. Învierea aduce un moment în care valorile se transmit firesc, din gesturi simple și explicații blânde, de la părinți la copii. Lecțiile despre iubire, iertare și solidaritate nu sunt doar rostite, ci trăite — în jurul mesei, în liniștea unei rugăciuni sau în bucuria de a fi împreună.

Denis Vlad, consilier parlamentar și profesor de religie.

• Ce înseamnă, dincolo de tradiții, sărbătoarea Paștelui pentru fiecare dintre noi?

„Personal, atunci când vorbesc de Paște, mă gândesc la o perioadă, nu la o zi, iar această perioadă este cea mai bună ocazie din an. Este șansa noastră de a renunța la vechiul eu, înnoindu-ne în haina cea nouă a lui Hristos.

Vorbim de Post, vorbim de slujbele Canonului Sfântului Andrei Criteanul, vorbim de Săptămâna Mare și rânduiala acesteia, care este încununată de momentul mult așteptat al Învierii. Toate acestea au rolul de a ne pregăti pentru momentul absolut uimitor al Învierii.

Prin toate aceste rânduieli, inclusiv cele de acasă, personale, pentru că există un obicei bine împământenit, nescris, în care toată lumea face curățenie, îmi aduc aminte de perioada copilăriei, în care nu doar casa se înnoia, ci și garderoba; părinții ne cumpărau, mie și prietenilor mei, haine noi, pe care le purtam prima dată de Înviere. Toate acestea erau tot o manifestare, una exterioară, e drept, dar în aceeași logică a Sărbătorii Pascale, care ne oferă șansa înnoirii sufletului”, ne-a explicat consilierul parlamentar Denis Vlad.

• Ce ar trebui să simtă cu adevărat un om în noaptea de Înviere?

„Sfântul Ioan Gură de Aur are un cuvânt de Înviere care mă emoționează de fiecare dată când îl citesc. Dați-mi voie să reiau un scurt fragment din acesta: „Pentru aceasta, intrați toți întru bucuria Domnului nostru; și cei dintâi, și cei de-al doilea, luați plata. Bogații și săracii împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând”.

Cuvintele acestea nu sunt goale, sunt pline de Duh Sfânt și ne transmit că în noaptea aceasta sfântă a Învierii nu putem trăi nimic altceva decât Bucuria lui Hristos, iar această bucurie nu este doar pentru cei care merită, este pentru toți. Cu alte cuvinte, oricine vine la Hristos nu va pleca flămând sau trist. Bucuria este atât de mare încât ne spală orice neputință sau ignoranță și ne primește pe toți

Revenind la întrebare, cât mai pe scurt posibil, de Înviere nu avem voie să fim triști, indiferent cât de grave par a fi problemele noastre; pe toate Harul lui Dumnezeu le rezolvă, le stinge, oferindu-ne acea bucurie eliberatoare de poverile grijilor ”, a mai spus Denis.

La MediaFlux pote fi citit și un material pe tema: Aparține educația elevilor exclusiv școlii? Prof. Denis Vlad, consilier parlamentar: „Părinții uită că noi nu suntem într-o competiție. Noi ar trebui să fim într-o echipă”. Aici întreg materialul.

 Există un mesaj al Paștelui care crezi că este adesea uitat?

„Da, există!
Este îndemnul preotului din noaptea de Înviere: „Veniți de luați lumină!”.
Acest îndemn este explicit și implică o invitație, iar lumina de care vorbește părintele nu este aceea fizică de la lumânare. Lumina la care se face referire este Hristos. Hristos este Lumina, iar invitația aceasta este una ce implică un minim efort din partea noastră, efortul de a lua Lumina cea Adevărată, prin împărtășirea de prezența lui Hristos, prin Sfânta Taină a Euharistiei.

Foarte mulți creștini susțin că au luat lumina de Înviere, dar majoritatea se referă doar la acea lumină fizică primită, e adevărat, printr-o minune dumnezeiască, care este doar o mângâiere, dar nu un substitut al lui Hristos, Cel care ni Se oferă prin Jertfa Euharistică”, a punctat profesorul de religie.

Cum le explicăm copiilor, pe înțelesul lor, ce înseamnă Învierea?

„Ei bine, am rămas uimit să văd că un copil de doar 5 ani poate înțelege chiar mai bine decât mine, ca adult, cât de importantă este această zi. Și știți de ce cred acest lucru? Copiii sunt acei oameni care încă trăiesc și se bucură de viață din plin; ori, sărbătoarea Învierii este una prin excelență a vieții. A vieții curate, a vieții așa cum Dumnezeu a creat-o, așa cum o trăiesc toți copiii.

Învierea se aseamănă cu brațele părinților lor, care îi primesc și când fac rău, și când fac bine. Iubirea aceasta necondiționată a părinților se aseamănă puternic cu iubirea necondiționată a lui Dumnezeu pentru noi toți, oamenii.
Și cred că trebuie să le mai spunem un lucru, mai ales acelor copii care se tem de moarte, și anume că, prin această mare sărbătoare, moartea dispare și ei vor avea șansa să rămână pentru totdeauna alături de părinții și persoanele pe care ei le iubesc enorm.

Toate acestea sunt posibile datorită lui Dumnezeu și doar prin Dumnezeu!”, a explicat Denis Vlad.

• Ce rol au părinții în a transmite mai departe semnificația acestei sărbători?

„Fundamental!

Părinții sunt primii care trebuie să se ocupe de educația propriilor copii, iar ei oferă direcția în viață fiecărui copil. Spun direcția pentru că, ulterior, cum este și normal, copilul, la o anumită vârstă, decide ce vrea să facă cu viața lui, dar noi, ca părinți, avem datoria să le oferim o bază sănătoasă.

Sigur, am întâlnit și multe derapaje. Cele două extreme, anume oferirea copilului acestei temelii prin impunere, iar acest lucru duce inevitabil la revoltă, dar există și varianta aceea de indiferență și această metodă duce la o stare permanentă de incertitudini, de căutări, de frământări și poate duce chiar la o insatisfacție generală a vieții.

Foarte mulți Sfinți Părinți ne vorbesc despre o educație aplicată prin propriul exemplu și cât mai puțină educație de tip moralist, în care le tot spunem copiilor ce să facă. De aceea, pentru schimbarea copilului sau adoptarea lui de obiceiuri sănătoase, trebuie mai întâi părinții să le aplice în viața lor, devenind astfel exemple de urmat pentru propriii copii”, mai spune Denis.

Care sunt cele mai frumoase lecții pe care copiii le pot învăța din Paște?

„Faptul că Dumnezeu ne iubește enorm. Faptul că Dumnezeu ne-a demonstrat, prin sacrificii copleșitoare, că iubirea Lui pentru noi este necondiționată și este gata oricând să ne primească în Bucuria Sa!”

•  Ce ne învață Paștele despre iertare și împăcare?

„Spune foarte frumos Sfântul Apostol Pavel, în imnul dragostei din 1 Corinteni: „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.” Paștele este sărbătoarea dragostei, dar dragostea aceea curată, jertfitoare. Tot de Înviere învățăm că dragostea jertfitoare este aducătoare de bucurie veșnică.
Nu putem avea dragoste și nu putem iubi dacă nu iertăm.

Absolut minunat a spus Iisus pe cruce, răstignit pe nedrept, trădat, batjocorit și de cei mai urâți oameni din societate, iar, în toate aceste condiții, El se roagă:
„Doamne, iartă-i, că nu știu ce fac!”

Ce poate fi mai elocvent de atât? Mielul lui Dumnezeu, fără măcar o greșeală, ajunge trădat și omorât prin cea mai grea pedeapsă a acelor vremuri, pe nedrept, și tot El se roagă pentru ca Dumnezeu să îi ierte pentru greșelile lor, găsindu-le și o scuză că nu știu ce fac.
Cu alte cuvinte, dacă iubim, iertăm!”, a transmis profesorul de religie.

• Crezi că oamenii mai păstrează astăzi spiritul autentic al sărbătorii sau s-a pierdut în consum?

„Este adevărat, sunt multe tentații comerciale, împrumuturi culturale, precum „formele fără fond” ale lui Maiorescu, dar, cu toate acestea, întâlnesc mulți oameni ce devin exemplu pentru mine ca mod de trăire a acestei perioade.
Sunt oameni și oameni, dar, așa cum și Mântuitorul spunea, făclia nu o aprinzi să o ții sub obroc (Ev. după Matei, cap. 5, v. 15), așa și această stare autentică a Învierii nu va pieri. Ea poate că devine mai puțin prezentă în societatea largă, dar niciodată nu o să dispară de tot și avem multe dovezi istorice în acest sens.
Totuși, în aceste vremuri de tulburare și necunoscut, cred și simt din ce în ce mai mulți oameni care revin la Hristos, pentru că doar aici pot găsi certitudinea de care au nevoie”, ne-a răspuns consilierul parlamentar.

• Cum ar arăta o societate care trăiește cu adevărat mesajul Paștelui?

„Ar fi o societate ce nu ar avea nevoie de judecători, nu ar avea nevoie de poliție, de închisori; ar fi o societate ce nu ar avea nevoie de garduri, de camere de supraveghere, de chei la uși. În mod ideatic, dacă toți am trăi cu adevărat starea acestor zile permanent și complet, am trăi raiul pe pământ, unde răul nu ar exista”, mai spune acesta.

• Ce ar trebui să luăm cu noi din aceste zile, după ce sărbătoarea trece?

„Învierea!
Dacă am reușit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să înviem odată cu Hristos, să ne păstrăm sufletul viu, iar dacă nu, să punem început învierii noastre. Se tot vorbește în societatea actuală de succes; ei bine, pentru creștinul autentic succesul este nerenunțarea la despătimire, la lupta cu sinele și căutarea permanentă a trezviei sufletești. Cu alte cuvinte, permanent să cerem de la Dumnezeu să ne întărească în a deveni, pe zi ce trece, mai buni!”, a încheiat Denis Vlad.