Cum a apărut gheața artificială. Înainte de secolul al XIX-lea, răcirea alimentelor și a băuturilor depindea de „recolta de gheață” – blocuri masive tăiate din lacurile înghețate din nord, un comerț scump, riscant și total dependent de capriciile iernii.
Această dependență avea să fie ruptă de un om care nu era inginer, ci un medic disperat să-și salveze pacienții.
Părintele refrigerării mecanice este Dr. John Gorrie (1803–1855), un medic american din Apalachicola, Florida. Motivația sa nu a fost comercială, ci pur medicală.
Gorrie trata victimele febrei galbene și ale altor boli tropicale. El a observat că răcirea aerului din saloanele de spital și aplicarea gheții pe corp le îmbunătățea semnificativ șansele de supraviețuire.
Deoarece transportul gheții naturale din statele nordice era nesigur și extrem de costisitor (deseori gheața se topea pe drum), viețile pacienților erau constant în pericol.
Astfel, în anii 1840, Gorrie a decis că nu poate aștepta după natură. El a conceput un aparat bazat pe principiul compresiei și decompresiei aerului. Practic, forțând aerul să se extindă după ce a fost comprimat, acesta se răcește drastic, determinând înghețarea apei.
Gorrie a primit brevetul american nr. 8080 pentru mașina sa de fabricat gheață în 1851, marcând momentul nașterii gheții artificiale.
Deși Gorrie a fost vizionarul, succesul industrial al gheții artificiale a venit din Europa, unde un inginer german a perfecționat procesul.
În anii 1870, inginerul german Carl von Linde a rafinat invenția, folosind amoniacul (ulterior, freonul) ca agent frigorific în loc de aer. Mașina sa, brevetată în 1876, a fost prima care a putut produce gheață la o scară industrială mare, în condiții de eficiență și siguranță.
Invenția lui Linde a revoluționat două industrii majore: A permis transportul maritim și feroviar al cărnii și peștelui pe distanțe lungi, fără riscul alterării, dând naștere industriei frigorifice.
Pe de altă parte, fabricile de bere, în special cele care produceau lager (care necesită temperaturi scăzute constante), au devenit primii clienți masivi, putând produce bere de calitate pe tot parcursul anului.
În mod tragic, Dr. Gorrie nu și-a văzut niciodată invenția adoptată pe scară largă în timpul vieții sale.
El a murit sărac, în parte din cauza campaniei agresive de defăimare dusă de puternica industrie a gheții naturale, care vedea invenția sa ca pe o amenințare existențială.
Totuși, viziunea sa a triumfat. Gheața artificială a deschis calea pentru frigiderul modern, a transformat lanțul alimentar și a salvat nenumărate vieți.
Sarcina sa inițială — de a aduce răcoarea necesară sănătății — a fost îndeplinită, iar astăzi, Dr. John Gorrie este onorat ca pionierul care ne-a oferit, în esență, controlul asupra temperaturii.