De ce se numește moneda românească ”leu”. Alte denumiri pe care le-au mai avut banii în România
Poate că v-ați întrebat de ce se numește moneda românească ”leu” și, respectiv, cum a ajuns să poarte acest nume. Istoria leului românesc începe cu secolul al XVII-lea când în Principatele dunărene se foloseau ca monedă taleri olandezi (löwenthaler) care aveau gravat pe ei un leu rampant, locuitorii denumindu-l generic „leu”.
În secolul XVIII circulau mai multe monede precum: paraua otomană și șfanțul (zwanziger): de unde provine celebra expresie „nu am nici un șfanț”, scrie Business Magazin.
De ce se numește moneda românească ”leu”. Prima monedă, bătută de Alexadru Ioan Cuza
Taleri olandezi cu leul gravat au fost folosiți în Țările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII. Chiar după ce talerul fusese scos din uz, el încă reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de „leu”, la care se raportau toate prețurile în anii ce au urmat.
Ca recunoaștere a Unirii Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza propune baterea unei monede naționale unice, dar demersul său este întâmpinat de rezistență din partea puterii otomane. Cu toate acestea, Cuza bate în 1864 la Paris prima moneda cu chipul său, deși aceasta nu a fost niciodată pusă în circulație.
Mai târziu, în 1867 aparte totuși prima moneda națională românescă, leul, o monedă bimetalică cu 100 de diviziuni care a fost numite bani. I-au urmat monede din bronz, aur și argint, fiecare reprezentând o valoare sau o subdiviziune a acesteia.
Anul înființării Monetăriei Statului
În 1870 a fost înființată Monetăria Statului și astfel monedele românești a putut fi bătute pe teritoriul țării, acest lucru fiind realizat în stăinătate până la acel moment. În această perioadă intră în țară o cantitate impresionantă de valută, dar guvernul forțează măsuri monetare drastice pentru a impune un curs de schimb valutar și o circulație a monedelor.
În perioada interbelică, leul românesc suferă din pricina inflației și a enormelor datorii de război pe care țara trebuia să le achite, asttfel că se ajunge la bancnota de 5.000.000 de lei, bancnota cu cel mai mare nominal din istoria țării.
În 1870 a fost înființată Monetăria Statului și astfel monedele românești a putut fi bătute pe teritoriul țării, acest lucru fiind realizat în stăinătate până la acel moment. În această perioadă intră în țară o cantitate impresionantă de valută, dar guvernul forțează măsuri monetare drastice pentru a impune un curs de schimb valutar și o circulație a monedelor.
În perioada interbelică, leul românesc suferă din pricina inflației și a enormelor datorii de război pe care țara trebuia să le achite, asttfel că se ajunge la bancnota de 5.000.000 de lei, bancnota cu cel mai mare nominal din istoria țării.
Al doilea leu românesc
Denominarea leului românesc se face în anul 1947, raportul fiind de 1 leu la 20.000 de lei. Această măsură este impusă de către regimul comunist fără o avertizare prealabilă pentru a controla numărul de monede din țară și pentru a se asigura că cetățenii nu păstrează bani pentru economii personale, bani ce puteau fi folosiți pentru a rezista măsurilor regimului.
Al treilea leu românesc – ROL
Reforma monetară din 1952 face ca 1 leu nou să fie egal cu 20 de lei vechi, iar această reformă a venit pe nepregătite în ceea ce privește populația, la fel ca cea dinaintea sa. O altă schimbare importantă în perioada comunistă a fost renunțarea la standarul aurului, lucru ce a avut loc pentru a preveni inflația preconizată în urma denominărilor.
Cu toate acestea, denominarea din 1952 face ca leul românesc să-și piardă paritatea față de valută, iar cursul de schimb valutar să fie impus prin măsuri legislative. În această perioadă, populația țării nu avea voie să dețină valută, fapta fiind încadrată în registrul penalului și pedepsită cu închisoarea.
Al patrulea leu românesc – RON
RON sau leul nou este moneda aflată în circulație în prezent. La 1 iulie 2005 a avut loc ultima denominare, de până acum, atunci când leul vechi a pierdut ultimele 4 zerouri. Astăzi există în circulație următorii bani românești:
• Monede – 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 bani
• Bancnote – 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei, 500 lei
