Emoțiile ne îmbolnăvesc mai mult decât mâncarea. Care e explicația specialiștilor
Emoțiile ne îmbolnăvesc mai mult decât mâncarea Toată lumea vorbește despre detox ca despre curățarea corpului: ficat, colon, sucuri verzi, fasting. Dar dr. Alberto Villoldo spune că emoțiile negative produc o chimie la fel de toxică cum o fac pesticidele din mâncare sau poluanții din aer.
El leagă anxietatea, furia și depresia de o dereglare biochimică autoindusă. Practic, emoțiile ne otrăvesc la propriu, pentru că mențin corpul într-o stare constantă de stres (cortizol crescut, inflamație cronică, imunitate scăzută).
Emoțiile ne îmbolnăvesc mai mult decât mâncarea. Trebuie eliminată frustrarea
„Detoxifierea adevărată trebuie să includă trupul, mintea și spiritul. Trebuie să detoxifiem trupul, pentru că suntem expuși la atâtea otrăvuri în mâncarea noastră, în aerul pe care îl respirăm și în apa pe care o bem.
Trebuie să detoxifiem mintea, pentru că emoțiile noastre ne distrug. Ne fac anxioși, deprimați și furioși. Când ești anxios, deprimat sau furios, creezi un tip greșit de chimie cerebrală care te îmbolnăvește grav”, declară dr. Alberto Villoldo, pentru „Adevărul”.
Și nu doar trupul trebuie detoxifiat, spune Villoldo. „Am devenit atât de materialiști astăzi, încât credem că succesul înseamnă să acumulăm lucruri, când, de fapt, adevăratul succes înseamnă să devenim pe deplin umani: să devenim iubitori, blânzi, generoși și să explorăm viața în loc să fim frustrați de ea. Toate aceste niveluri trebuie abordate”, continuă el.
Detoxifierea creierului
În opinia sa, nu este important doar ce eliminăm din corp, ci și ce reconstruim. „Ține minte că ne creștem un corp complet nou la fiecare șapte ani și un creier nou la fiecare 22 de zile. Dacă nu ai nutrienții potriviți pentru creier, vei „crește” un creier defect.
Nu vei putea avea o viață fericită sau să-ți determini destinul. Vei fi prins în mrejele destinului impus de genele tale, de moștenirea ta genetică și de povestea familiei tale. De aceea trebuie să suplimentăm astăzi, pentru că alimentele noastre provin din soluri epuizate și nu mai conțin nutrienții de care avem nevoie”, explică Alberto Villoldo.
Detoxifierea creierului este extrem de importantă, completează el. „Creierul are o barieră care nu lasă anumite substanțe să pătrundă, dar dacă această barieră se deteriorează, pentru că intestinul este deteriorat (ai „intestin permeabil” și „creier permeabil”): atunci apar găuri prin care pot pătrunde bacterii, microplastice, toxine din alimente, și acest lucru ne face anxioși, deprimați și singuratici.
Acestea sunt semnele că creierul tău are nevoie de detoxifiere. Iar, desigur, acest dezechilibru te împiedică să atingi o conștiință superioară sau o perspectivă luminată asupra propriei tale vieți”, consideră acesta.
STRESUL
Conform spuselor sale, o detoxifiere corectă poate inversa toate efectele stresului cronic sau ale traumei: „Amintește-ți că stresul nu este despre cât de mult faci, ci despre cât de bine răspunde corpul tău la tot ceea ce ai de făcut. Și dacă detoxifiezi creierul și îi oferi nutrienții potriviți, brusc stresul cu care te confrunți, traumele din copilărie, încep să se vindece de la sine”.
Dacă vrei să începi o detoxifiere reală, crede acesta, trebuie să începi cu gândirea ta: „Trebuie să-ți schimbi mintea în legătură cu ceea ce crezi că ai nevoie pentru a fi fericit și sănătos. Mulți dintre noi așteptăm să ne îmbolnăvim ca să începem să ne facem bine și să ne gândim la sănătatea noastră, iar acest lucru este complet nefuncțional”.
Când emoțiile tăcute devin boală
Medicul Gabor Maté, în volumul „Când corpul spune nu”, descrie stresul cronic ca pe o ruptură între emoție și expresie. „Când emoțiile dureroase sunt reprimate, corpul devine scena lor de manifestare”, explică Laura Găvan. „Organismul eliberează constant cortizol, care inflamează țesuturile și slăbește sistemul imunitar. În loc să vorbim despre suferință, o trăim fizic.”
Din această perspectivă, stresul nu este doar o problemă psihologică, ci una biologică și relațională. Corpul și mintea funcționează ca un singur sistem, iar stresul este limbajul prin care cele două comunică.
Stresul: semnal, nu dușman
„Stresul nu trebuie eliminat complet și nici nu poate fi”, subliniază Găvan. „În doze moderate, el stimulează învățarea, motivația și creativitatea. Devine periculos doar când devine permanent și nu mai știm să-l reglăm.” Psihologic vorbind, stresul e un semnal de alarmă. Ne arată că ne-am depășit resursele, că ritmul vieții a devenit distructiv. Ignorarea lui forțează organismul să compenseze, ceea ce duce, în timp, la epuizare.
„Echilibrul nu se restabilește prin control, ci prin reconectare – cu propriul corp, cu emoțiile, cu ritmul firesc al vieții. Pauza, respirația, somnul, mișcarea, relațiile sigure și exprimarea autentică sunt forme simple, dar esențiale, de reglare”, spune psihoterapeuta.
Stresul, oglinda epocii moderne
Cercetările lui Selye și Sapolsky arată că stresul este inevitabil, dar modul în care îl gestionăm face diferența dintre adaptare și boală. „Trăim într-o epocă în care pericolul nu mai vine din junglă, ci din e-mailuri, termene-limită și presiuni sociale. Totuși, corpul reacționează la fel ca acum mii de ani”, adaugă Laura Găvan.
Pentru ea, înțelegerea stresului nu e un lux intelectual, ci o formă de igienă psihologică: „Stresul nu este dușmanul nostru. Este limbajul prin care corpul ne amintește că am mers prea departe de noi înșine.”
„Renunțarea la alimentele care ne fac plăcere, fie că vorbim despre dulciuri, fast-food sau alimente bogate în grăsimi, este un proces complex, care implică atât corpul, cât și mintea.
Creierul nostru s-a obișnuit să caute acea senzație de recompensă și confort pe care o oferă aceste alimente, senzație care apare în urma activării sistemului dopaminergic, dopamina fiind neurotransmițătorul care ne face să simțim plăcere și să ne dorim în continuare acel aliment. Același sistem este implicat și în alte comportamente care dau dependență, de aceea nu e ușor să renunțăm”, explică, la rândul său, Georgiana Solomon, diabetolog nutriționist, pentru „Adevărul”.
