EXCLUSIV Când poate sta, de fapt, în fund un bebeluș. Greșeala majoră pe care o fac foarte mulți părinți
Unul dintre cele mai așteptate și îndrăgite momente în viața unui părinte este atunci când copilul ajunge natural la statul în fund. Deși este o etapă frumoasă, aceasta poate fi plină de probleme dacă nu se ține cont de câteva lucruri esențiale.
Statul în fund, un pas esențial în viața unui bebeluș
Am stat de vorbă, pe acest subiect deosebit de important, cu kinetoterapeutul Anca Nicorici, specialist în terapii renumite de aproximativ 10 ani.
Specialistul ne atrage atenția că această etapă nu trebuie să fie deloc una grăbită, pentru că depinde de mai mulți factori, de la starea de sănătate până la dezvoltarea sistemului musculo-scheletal.
„Bebelușul poate fi așezat progresiv în funduleț după vârsta de 3 -4 luni, acest lucru bazându-se după o anamneză amănunțită a fiecărui copil, ținând cont de sistemul musculo-scheletal, de vârsta fizică și nu în ultimul rând de starea lui generală de sănătate.
Așezarea în funduleț se face progresiv: prima dată bebelușul trebuie să fie ridicat în unghi de 35 de grade (pantă ușor înclinată), ca apoi pe măsură ce crește să fie ridicat în unghi de 75 de grade (6-7 luni), astfel încât în jurul vârstei de 9 luni să postureze statul în funduleț fără sprijin sau ajutătoare (perne, brațe). Un rol important în tonifierea musculaturii gâtului, spatelui și abdominale îl are statul pe burtică.
Și aici bebelușul este lăsat de la 2-3 minute până la 10 minute, de mai multe ori pe zi, ulterior urmând și mișcările de rostogolire de pe o parte pe cealaltă”, a explicat kinetoterapeutul Anca Nicorici.
Care sunt etapele principale pentru statul în fund
– prima etapă: 3-4 luni: copilul poate fi așezat ușor înclinat, la aproximativ 35 de grade.
– cea de-a doua etapă: 6-7 luni: poziția devine mai verticală, în jur de 75 de grade.
– 8-9 luni: majoritatea bebelușilor reușesc să stea singuri în funduleț, fără sprijin.
Beneficiile statului în fund
Statul în fund are multiple avantaje pentru dezvoltarea copilului:
– întărește musculatura gâtului, spatelui și abdomenului;
– dezvoltă echilibrul și coordonarea;
– stimulează explorarea mediului și curiozitatea;
– favorizează interacțiunea socială și cognitivă.
Ce riscuri pot întâmpina părinții care grăbesc acest proces
Desigur, în afară de benefici pot apărea și riscuri, dacă procesul este unul forțat. Acestea sunt:
– suprasolicitarea coloanei vertebrale;
– întârzierea altor achiziții motorii (rostogolire, târâre);
– probleme posturale pe termen lung.
Până la statul în fund, trebuie să fie statul pe burtică
Pentru ca bebelușul să ia pas cu pas și să ajungă în mod natural la șezut, o etapă esențială este statul pe burtă. Începând cu primele luni, copilul poate fi așezat în fiecare zi pe burtică pentru sesiuni scurte, care cresc treptat până la 10 minute, de mai multe ori pe zi. La 2-3 luni, copilul poate sta 1-3 minute pe burtică, de 3 -5 ori pe zi. Timpii cresc în funcție de fiecare bebeluș și de vârsta lui. Acest exercițiu întărește mușchii gâtului și ai spatelui și pregătește corpul pentru mișcările următoare: rostogolirea și târârea, alți pași esențiali pentru mersul în picioare.
Statul perfect în funduleț reprezintă o etapă naturală în dezvoltarea copilului și apare, de obicei, în jurul vârstei de 9 luni, însă sunt și bebeluși foarte bine dezvoltați care pot sta foarte bine în fund chiar și de la 7-8 luni. Părinții trebuie să respecte ritmul fiecărui bebeluș, să evite grăbirea procesului și să susțină progresul prin exerciții simple, precum statul pe burtică.
