Fascinanta poveste a Nadiei Gray, actrița româncă din “La Dolce Vita”. Cunoscută și ca Nadia Kujnir-Herescu sau Nadia Cantacuzino, s-a născut la Bucureşti pe 23 noiembrie 1923 și a fost fiica unui rus și a unei basarabence, ambii de origine evreiască.
Cineastul Ion Filotti Cantacuzino, care a întâlnit-o în anii ’40, scria în revista Cinema: “Cunoscută în societatea bucureşteană sub numele unui domn bogat cu care se măritase foarte tânără, Nadia Herescu a visat întotdeauna să facă film. Şi-a încercat pentru prima oară norocul în preajma războiului, la Paris, unde plecase cu o recomandaţie obţinută de la Lewis Milestone, celebrul regizor american originar din România. Dar împrejurările nu erau deloc favorabile unui asemenea debut şi Nadia s-a întors în ţară.
Încrederea în destinul ei artistic era însă atât de mare încât, într-o perioadă în care opreliştile legiuirilor rasiale se întinseseră aproape în toată Europa lovind şi viaţa artistică de la noi, Nadia Gray se preocupă să-şi confecţioneze cu destulă cheltuială o „probă de film” cât mai bună pentru prospectările necesare carierei la care năzuia.
Nadia a început să circule printre producătorii italieni ce veneau frecvent la Bucureşti şi a ajuns şi la Roma.
Puţin mai târziu a reuşit să-şi satisfacă pasiunea pentru arta spectacolului, debutând pe scenă. După ce fusese eleva Mariettei Sadova, ea a jucat la teatrul „Comedia”, în regia lui Sică Alexandrescu, roluri principale în câteva piese semnate de autori de calitate și în care era partenera unor mari actori ai scenei noastre.
A plecat apoi la Paris, a avut de astă dată mai mult noroc, fiind remarcată de Noel Coward, care o lansează pe scenele pariziene şi londoneze.
Părea ajunsă la un sfârşit de drum, plin de zbatere, şi totuşi Nadia avea abia 25 de ani. Îşi schimbă iar numele, devenind Nadia Gray.
În cinematografie a debutat în 1948, într-un rol secundar dintr-un film minor al unui regizor mare („L’inconnue d’un soir” de Max Neufeld). De atunci a turnat în Franța, Anglia, Germania, dar mai ales în Italia, unde s-a desfășurat cea mai mare parte a carierei sale.
Câteva dintre filmele sale au venit şi la Bucureşti: „Valea plângerii”, „Casa Ricordi”, „Topaze”.
În 20 de ani, a jucat în peste 60 de filme, cu regizori cunoscuţi şi unii chiar reputaţi: Terence Young, Carmine Gallone, Michel Boisrond, Henri Decoin, Mario Camerini etc. În cele mai multe dintre ele a avut rol de „leading lady” — parteneră a capului de afiş şi, fără a ajunge la marea creaţie, a lăsat totdeauna o impresie de agreabilă frumuseţe, de graţie ironică şi de corectitudine profesională.
Dar e cert că va rămâne pe ecranele cinematecilor din lume pentru un singur rol, cel al proaspetei divorţate pentru care se aranjează orgia ca petrecere finală din „La dolce vita” de Fellini, în care — alături de atâţia monştri sacri ai ecranului — îşi avea şi ea „scena mare”. Acest singur rol de valoare dintr-un film care va rămâne o dată face probabil mai mult decât tot restul unei filmografii foarte bogate”.
Înainte de a se căsători cu aviatorul Bâzu Cantacuzino, tânăra Nadia Kujnir-Herescu avusese un mariaj cu mai vârstnicul N. Goldenberg (Herescu), relația cu asul aviației românești începând în anii ’40. Ambițioasa actriță făcuse în 1946 o călătorie de cinci săptămâni la Paris, căutând sprijin pentru carieră.
În iulie 1947, actrița a introdus acțiunea de divorț, dar a părăsit țara fără a mai aștepta pronunțarea separării. În scurt timp, aviatorul a reușit să părăsească și el România comunistă, stabilindu-se în Spania.
Distribuită în zeci de filme, admirată pentru frumusețea și talentul ei, Nadia Gray s-a recăsătorit în 1967 cu avocatul Herbert R. Silverman și a plecat cu el în America, a renunțat începând din acel an la cariera în cinematografie, dar a mai apărut ocazional în spectacole de cabaret. Actrița a încetat din viață pe 13 iunie 1994, la vârsta de 70 de ani, în urma unui accident vascular cerebral, la New York.