Istoria covrigului. Originea covrigilor nu se cunoaște exact. Unii spun că ar proveni din Germania, alții o atribuie călugărilor italieni de la începutul anului 600 (preparați dintr-un amestec simplu de apă, făină și sare, covrigii crocanți erau alimentul perfect pentru posturile bisericești).
Prima rețetă de covrigi, care s-a păstrat până astăzi, datează din 1607, figurând într-o carte intitulată „Tezaur de sănătate”. Ingredientele menționate sunt făină, ouă, unt, apă caldă, amestecate până se omogenizează, după care, din coca respectivă, se modelau covrigii. Se puneau în apa caldă, apoi în apa rece și se introduceau în cuptorul bine încins.
O legendă germană leagă apariția covrigilor Brezel de anul 1477, când un brutar de la Curtea unui rege a fost trimis la închisoare, riscând să își piardă viața, deoarece nu copsese bine pâinea.
Nevasta brutarului l-a rugat pe rege să îi mai dea soțului ei o șansă. Suveranul a acceptat, cu o condiție: în trei zile, brutarul să facă o pâine prin care soarele să treacă de trei ori.
Căutând cu disperare o soluție, brutarul a văzut-o pe soția lui rugându-se, în genunchi, cu brațele încrucișate pe piept, și atunci a avut ideea de a împleti coca, redând atitudinea în care se ruga femeia, formându-se trei goluri în covrig, prin care soarele putea să treacă de trei ori, cum ceruse regele.
În ultimul moment însă, înainte ca brutarul să pună pâinea (covrigii) în cuptor, o pisică a răsturnat un vas cu bicarbonat de sodiu peste aceștia.
Neavând timp să pregătească alții, omul i-a spălat cu apă caldă și i-a copt. A constatat că apa cu bicarbonat le dăduse un gust și o consistență foarte bune. Adevărată sau nu, povestea este cel puțin frumoasă și savuroasă.