Lucruri mai puțin știute despre Alfred Hitchcock. Cine a fost sfătuitorul lui secret și la ce film a lucrat cu Salvator Dali

Deși filmele lui de groază sunt arhicunoscute, există și o serie de lucruri mai puțin știute despre Alfred Hitchcock. Acesta s-a născut la Londra pe 13 august 1899 și în peste 50 de ani de carieră ca regizor de film, acesta a ajutat la revoluționarea stilului filmului, în filme clasice precum „Psycho”, „Rear Window” și „Vertigo.”

Stilul său vestimentar la patru ace, fizicul rotund și umorul său negru ca semn distictiv l-au făcut unul dintre cele mai iubite celebrități din spatele camerei.

Există totuși și detule lucruri surprinzătoare despre bărbatul cunoscut ca „Maestrul suspansului” al marelui ecran.

Lucruri mai puțin știute despre Alfred Hitchcock. A regizat o dramă mută, o pelicula care s-a pierdut

După ce a lucrat șase ani în departamentele de vânzări și publicitate ale unei companii de telegraf, Hitchcock, în vârstă de 21 de ani, și-a făcut intrarea în industria filmului în anul 1921.

Prima șansă de a regiza un film întreg, de lungă durată, a avut-o în anul 1925 pentru filmul „The Pleasure Graden”, iar apoi a urmat debutul său cu filmul „The Mountain Eagle”, o dramă mută în care acțiunea se petrecea in Kentucky.

Toate tipăriturile filmului „The Mountain Eagle” au dispărut de atunci, iar astăzi, tot ce a mai rămas din film sunt câteva fotografii de producție și un cartonaș de lobby care a fost găsit într-un magazin necunoscut.

Hitchcock a fost fericit că filmul s-a pierdut – l-a numit odată „un film foarte prost” – dar acum se află în top-ul listei „Cele mai căutate” filme pierdute, a Institutului de Film Britanic.

Soția, sfătuitor de încredere pe tot parcursul vieții

Hitchcock a lucrat cu cei mai talentați oameni de la Hollywood, dar cel mai de încrederea sfătuitor a fost, cu certitudine, soția sa, Alma Reville.

Cei doi s-au căsătorit în anul 1926 după ce au lucrat împreună la filiala din Londra a unei faimoase companii de producție numită Famous Players-Lasky. Reville a devenit, mai târziu, scriitor, supraghetor al scenariului, editor și asistent de regizor la multe dintre  filmele  lui Hitchcock, iar acesta a ajuns să prețuiască mai mult părerea soției față de a celorlalți.

Ca tânăr regizor, după fiecare dublă, se pare că se uita la Reville pentru a-i cere părerea:„Este totul in regulă?”, înainte de a trece la următoarea scenă.

Reville nu mai apărea în spatele scenelor pe măsură ce cariera lui Hitchcock progresa, dar aceasta a continuat să consulte scenariile, să ajute la distribuirea rolurilor și la luarea deciziilor până în anii 1960.

Printre alte contribuții, Reville a fost resposabilă pentru convingerea lui Hitchcock de a lua în considerare folosirea liniei melodice a compozitorului Bernard Herrmann pentru coloana sonoră a scenei crimei de la duș din filmul „Psycho”.

Pasionat de ”farse crude”

Hitchcock avea o înclinație pentru a face farse absude și, adesea, crude pe platoul de filmare și în viața privată. Acesta avea o plăcere în a pune perne care scoteau diferite zgomote sub scaunele colegilor săi, iar, odată, a fost gazda unui dineu unde toate felurile de mâncare au fost vopsite albastru cu un colorant alimentar.

Una dintre cele mai amănunțite cascadorii ale sale a fost aceea în care Hitchcock a pariat cu un membru al echipei sale că nu poate sta încătușat o noapte întreagă.

Omul a acceptat, doar pentru a-și da seama mai târziu că regizorul i-a dat un laxativ înainte de a-i pune cătușele. În unele cazuri, Hitchcock a folosit farsele ca parte a procesului creator.

În timpul filmărilor pentru „The 39 Steps”, acesta a încătușat personajele principale pentru o scenă, iar apoi a pretins că a pierdut cheia. Actorii au fost legați unul de altul o bună perioadă de timp până când regizorul a găsit „dintr-o dată” cheia în buzunarul unei haine.

Filme de propagandă în timpul războiului

Precum mulți regizori de la Hollywood, Hitchcock a contribuit la cel de-al Doilea Război Mondial făcând filme de propagandă pentru Aliați. Acesta a filmat două filme scurte pentru Ministerul Britanic de Informație despre luptătorii rezistenței franceze și, în vara anului 1945, a ajutat la adunarea unui material despre taberele de concentrare pentru un documentar numit „Memory of the Camps.”

Hitchcock a colaborat cu scriitori care au fost martorii atrocităților și a dat instrucțiuni cameramanilor despre cum să filmeze adecvat ororile din lagărele morții.

Filmul a fost destinat, inițial, publicului german, dar a fost arhivat după ce guvernul britanic a decis că ar fi fost o lovitură pentru națiunea  deja „beteagă”  moral. „Memory of the Camps” a rămas arhivat până în anii 1980, când documentarul  a fost arătat la festivalurile de film și a fost difuzat la televizor.

A colaborat cu Salvator Dali

Regizorul a format echipă cu actori legendari precum Cary Grant, Ingrid Bergman și Jimmy Stewart, dar a beneficiat de ajutorul unor talente din afara lumii filmului.

Acesta a angajat persoane ca Dorothy Parker, Raymond Chandler, Thorthon Wilder și John Steinbeck pentru a finisa scenariile și a încercat să îi aducă și pe Ernest Hemingway și Vladimir Nabokov să scrie pentru el.

În anul 1945, pentru filmul „Spellbound”, Hitchcock l-a adus pe artistul suprarealist, Salvador Dali pentru a ajuta la inventarea secvențelor complexe ale visului.

Misterul Psycho

Regizorul a ținut învăluită în mister producția anilor 1960 a filmului „Psycho” în ideea de a păstrat intriga filmului surpriză. A cumpărat drepturile romanului lui Robert Bloch prin intermediari și se crede  că a cerut secretarei sale să cumpere cât mai multe exemplare ale cărții pentru a putea păstra conținutul ascuns.

Mai târziu, i-a forțat pe membrii echipei și distribuției să depună un jurământ pentru a nu dezvălui intriga și a nu divulga informații presei pentru a-i împiedica pe critici să nu îl distrugă.

Reclama filmului din ziar invocă spectatorii să spună „ Vă rugăm nu divulgați sfârșitul. Este singurul pe care îl avem!”

Cavaler

Hitchcock a fost numit cavaler  de Regina Elisabeta II în anul 1980 și a primit numeroase onoruri pentru munca sa, cu toate acestea, Premiul Academiei pentru cel mai bun regizor mereu l-a ocolit.

Acesta a fost nominalizat de cinci ori pentru „Rebecca”, „Lifeboat”, „Spellbound” „Rear Window” și „Psycho”, dar a rămas, în propriile cuvinte „mereu domnișoară de onoare, niciodată mireasă.”

Atunci când Hitchcock a primit, în sfârșit, un Oscar pentru onorarea întregii activități, a ținut unul dintre cele mai scurte discursuri de acceptare din istoria ceremoniei, spunând doar:„Multumesc…chiar foarte mult.”