Lucruri mai puțin știute despre Castelul Peleș. Pentru construcția lui, Carol I și-a vândut o moșie din Germania
E unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din România, dar puțină lumea îi cunoaște secretele. Sunt lucruri mai puțin știute despre Castelul Peleș!
Ridicat din dorinţa primului rege al României, Castelul Peleş din Sinaia a avut nevoie de un deceniu pentru a-şi deschide porţile şi a-i primi pe membrii familiei regale.
De la prima piatră de temelie (1873) şi până la inaugurarea impozantei construcţii au trecut zece ani, timp în care celebrii arhitecţi şi ingineri aduşi din toată Europa au încercat să răspundă pretenţiilor monarhului român.
Lucruri mai puțin știute despre Castelul Peleș. Secretele din Sala de Consiliu
Nu construcţia în sine a clădirii a solicitat cel mai mult experţii polinezi, cehi, germani şi austrieci, ci detaliile fine din interiorul castelului.
Peleşul este plin de secrete şi în zilele noastre, puţini fiind cei care cunosc în detaliu ce se ascunde cu adevărat în pântecele construcţiei sau dincolo de pereţii tapetaţi cu piele de Cordoba, lambriuri din lemn din cele mai scumpe esenţe de lemn sau dincolo de rafturile bibliotecii.
Marele secret al acestei încăperi constă în faptul că are capacitatea să păstreze discreţia unei discuţii importante.
Concret, aprozii care stau de regulă în încăpere nu pot auzi absolut nimic din ceea ce se discută la masă, nici măcar dacă se apropie la un metru de vorbitor.
”Totul este geometrie, iar secretul constă în felul în care sunt aşezate casetele din lemn de larice şi tuia pe tavanul salonului. Este singura încăpere în care nu am intervenit în timpul restaurării castelului Peleş. Pur şi simplu ne-a fost teamă că nu mai ştim să-l montăm la loc”, a explicat Vasile Tănase, inginerul care a coordonat lucrările de restaurare ale Castelului Peleş din 1978 şi până în 1987.
Cum se făcea curat la Peleș
Spectaculos este şi modul în care se făcea curăţenie în castel în perioada sfârşitului de secol XIX.
Covoarele de mari dimensiuni nu aveau cum să fie scoase din încăperi şi scuturate afară, motiv pentru care a fost inventat un sistem de aspirare extreme de complex şi de eficient şi care funcţionează şi în zilele noastre.
”Pe coridoare este o grilă ca de canal turnată din fontă. Acolo este un tub care merge jos în subsol unde este o cameră cu un aspirator de mari dimensiuni. Covorul era bătut peste grilă şi tot praful era tras de acolo printr-un sistem de tuburi de către aspiratorul din subsol”, explică inginerul Tănase.
Şi în zilele noastre acest uriaş aspirator este pus în funcţiune, mai mult demonstrativ.
Practic, în pereţi se află nişte fante în care este introdus un furtun banal de aspirator prevăzut cu perie cu ajutorul căruia se elimină praful din încăpere.
