#secretstory

Misterul morții lui Nicolae Bălcescu într-un hotel ieftin din Palermo. Un certificat de deces descoperit de un ofițer de marină și osemintele care nu au fost găsite niciodată

Misterul morții lui Nicolae Bălcescu într-un hotel ieftin din Palermo. Un certificat de deces descoperit de un ofițer de marină și osemintele care nu au fost găsite niciodată

Istoric, scriitor şi lider al Revoluţiei din 1848 s-a stins departe de ţara din care şi-a făcut un ideal, sărac şi bolnav, iar osemintele sale s-au pierdut într-o groapă comună. Misterul morții lui Nicolae Bălcescu într-un hotel ieftin din Palermo nu a fost vreodată pe deplin dezlegat, iar osemintele lui nu au putut fi aduse în țară.

Nicolae Bălcescu s-a îmbolnăvit de plâmâni pe vremea când a fost închis în mănăstirea Mărgineni, după ce participase la mişcarea complotistă condusă de boierul Dimitrie Filipescu prin care s-a dorit împroprietărirea clăcaşilor. Împreună cu Christian Tell, Ion Ghica şi C.A. Rosetti a înfiinţat societatea secretă ” Frăţia” al cărei ideal era unitatea naţională.

Misterul morții lui Nicolae Bălcescu. Singur și bolnav, într-o cameră de hotel

A studiat la Paris și a participat la Revoluţia din 1848. O dată întors în ţară şi a luat parte la Revoluţia Română din acelaşi an. În perioada guvernului provizoriu de după Revoluţie a fost pentru două zile ministru şi secretar al Guvernului. Înăbuşirea revoltei l-a făcut să fugă în Ardeal. Au urma ani de pribegie în care i s-a interzis să mai intre în ţară.

A luat calea pribegiei și a ajuns la Constantinopol, apoi în Italia. Boala sa a avansat galopant şi de la Napoli, oraşul în care ajunsese iniţial, începând cu 17 octombrie 1852, s-a mutat la Palermo, unde clima îi era mai prielnică. Aici şi-a petrecut Nicolae Bălescu ultimele zile din viaţă, singur, sărac şi bolnav, într-o cameră a hotelului Trinacria.

Ultima împărtășanie și testamentul

În ultimele zile de viaţă petrecute, în anul 1852,  în camera de hotel din Palermo , Bălcescu a scris la lucrarea ” Românii supt Mihai Voievod Viteazul”, sperând să apuce să o termine. A trimis scrisori prietenilor din ţară, chemându-i la el. A corespondat şi cu Luxiţa Florescu, iubita din ţară , mama fiului său nelegitim, Bonifaciu Florescu.

În luna noiembrie starea lui s-a înrăutăţit. Simţind că moare, Bălcescu şi-a făcut testamentul şi a chemat un preot ortodox de la biserica greacă pentru a fi împărtăşit. Potrivit testamentului, averea lui Bălcescu se rezuma la 30 de franci, îmbrăcăminte, cărţi şi manuscrise. Conform certificatului de deces, inima lui a încetat să bată în noaptea  pe 29 noiembrie 1852.

Trupul neînsufleţit a fost dus a doua zi la mănăstirea Capucinilor unde a fost îngropat. Dar osemintele lui Bălcescu au fost scoase câţiva ani mai târziu şi depuse într-o groapa comună, împreună cu alte câteva sute de morţi. De-a lungul timpului, au existat mai multe încercări de găsire şi repatriere a rămăşiţelor pământeşti ale lui Bălcescu.

Alexandru Ioan Cuza a trimis la Palermo un emisar pentru depistarea rămăşiţelor revoluţionarului. Tentativa a fost fără succes.

Certificatul de deces, găsit de ofiţer de marină român

Şerban Gheorghiu, ofiţer de marină din Constanţa, are meritul găsirii documentului care atestă moartea revoluţionarului. În toamna anului 1974, ofiţerul român a găsit certificatul de deces al lui Nicolae Bălcescu şi autorizaţia de înmormântare, eliberată de Oficul Stării Civile al oraşului Palermo. A coborât în catacombe şi a ajuns în faţa a cinci mumii ale decedaţilor în noiembrie 1852 – ianuarie 1853.

„Padre îndreaptă arătătorul către mumia din mijloc şi afirmă «Questo e l oro Balcesco!» Cadavrul era îmbrăcat simplu, avea mâini subţiri, iar chipul era foarte asemănător cu cel al statuii lui Bălcescu din parcul Garibaldi. Pe cap purta un potcav de postal, de felul celor purtate în Ţara Românească, la epoca respectivă“, a povestit ofiţerul de marină.

În căutarea mormântului lui Bălcescu

Comuniştii, care l-au considerat pe Bălcescu un precursor al ideologiei lor, au demarat în 1977 o campanie de găsire a rămăşiţelor acestuia.

În 1977, o delegaţie română a plecat la Palermo pentru a descoperi locul în care se prespunea ca ar fi fost înmormântat Bălcescu. Toată aventura de găsire a osemintelor a plecat de la mărturia unui marinar român care a descoperit certificatul de deces.

Presupusa mumie a lui Bălcescu, identificată de ofițerul român a fost analizată de dr. Cantemir Rişcuţia atunci. Conclizia a fost că vârsta mumiei nu depăşea 20 de ani şi, astfel, a exclus imediat ipoteza că mumia aparţine lui Bălcescu.

S-au analizat toate scheletele din galerie, însă niciunul nu a corespuns semnalmentelor revoluţionarului român. Într-un final, campania a eşuat după ce s-a aflat că trupul lui Bălcescu ajunsese într-o groapă comună.

Bust în piaţa din Palermo

Un bust al lui Nicolae Bălcescu a fost instalat în 1961 în Piazza Marina din Palermo, la comanda Academiei Republicii Populare Române.

”Grande istorico e patriota romeno” este inscripţia care aminteşte de ceea ce a reprezentat Bălcescu pentru România. Lucrarea sa de suflet, ”Românii supt Mihai-Voievod Viteazul” la care a scris până în ultimele clipe ale vieţii a fost publicată postum în perioada 1861-1863 în ” Revista română” condusă de Alexandru Odobescu.

Tot  Odobescu s-a ocupat de editarea  în volum a lucrării considerate cea mai importantă scriere a lui Nicolae Bălcescu.