Poveștile, fie legende, fie adevărate din jurul celui mai mic fiu al familiei Ceaușescu sunt deja de notorietate. Nicu Ceaușescu, poreclit ”Prințișorul” a avut relații sau aventuri cu femei celebre sau mai puțin cunoscute și a fost, cel puțin în anii tinereții, un mare crei și petrecăreț. Tocmai de aceea, familia a încercat să-l potolească și să-l transforme într-un comunist de seamă. Cum? Simplu, să-l însoare. Poliana, singura soție a lui Nicu Ceaușescu a fost aleasă de Elena Ceaușescu.

Născut în 1951, Nicu , mezinul familiei Ceauşescu, a avut o viaţă tumultoasă, sfârşită la doar 45 de ani, din cauza problemelor grave de sănătate.
S-a spus și s-a scris despre el că s-a ”împrietenit” cu alcoolul încă din adolescenţă.
Ion Mihai Pacepa, fostul şef al spionajului românesc şi consilier al familiei Ceauşescu i-a dedicat pagini întregi în volumul „Orizonturi Roşii”.
„La vârsta de 14 ani a fost apreciat pentru că a devenit bărbat violând o colegă de clasă, dîndu-i-se prin urmare prima lui maşină. Când a împlinit 15 ani, a primit primul său vapor. Iar la vârsta de 16 ani, a devenit un huligan beţiv, scandalizînd tot Bucureştiul cu accidentele de maşină şi violurile sale. Zvonurile despre „boala” sa au ajuns la urechile lui Ceauşescu.
„Lasă băutura şi apucă-te de muncă”, ar fi fost singurul lucru pe care Nicolae Ceauşescu i l-a fi spus lui Nicu, atunci când a aflat de viața pe care cel mai mic fiu al său alesese să o ducă, mai spunea Pacepa.

Nicu era băutor ”de cursă lungă” și obişnuia să dispară de-acasă cu zilele. Îl găsea Securittea, alertată de Elena Ceaușescu, ori prin casa unui prieten sau în vreo bodegă cu program prelungit. Deși în anii adolescenței bea orice, cu timpul, și-a rafinat preferințele și ajunsese, potrivit apropiaților cuplului dictatorial să bea numai whisky Johnny Walker, Black Label”. Dar, spun aceleași surse, continua să se îmbete la fel de des și la fel de rău. Devenit între timp, prin grija tatălui, prim-secretar al PCR în județul Sibiu, devenise renumit pentru petrecerile extravagante și continuele aventuri amoroase.
Dacă o ținea așa, nu avea nicio șansă să ajungă, așa cum năzuia familia, în ”politica mare” și să devină chiar un succesor al tatălui său la cârma țarii.
Avea 32 de ani când familia Ceaușescu a făcut o mutare decisivă: a decis să-l însoare. Aleasa a fost tânăra tovarășă, în vârstă de 29 de ani, Poliana Cristescu, de altfel singura soție a lui Nicu Ceaușescu.

Nu există informații clare de unde a apărut Poliana. Avea origini sănătoase, era ambițioasă și se remarcase în cadrul organizațiilor de tineret din Târgoviște, apoi a fost promovată ca secretar al CC al UTC (Uniunea Tineretului Comunist). A avut girul total al Elenei Ceaușescu, ba se spune că ea a fost aceea care a ales-o să-i fie soție ”Prințișorului”. Împotriva voinței lui.
”Nunta” a avut loc pe data de 10 decembrie 1983.
Oficializarea căsătoriei a fost stabilită la domiciliul lui Nicu, lângă Biserica Albă, povestea Adrian Eugen Cristea, fost șef al Direcţiei a V-a a Securităţi și apropiat al familiei Ceaușescu, în cartea „A fi sau a avea”.
Am fost chemat de şeful Securităţii statului, care m-a pus în temă despre apropiatul eveniment. Scopul era să întreprind măsurile necesare de protecţie în zonă. Aşteptam să sosească oaspeţi, dar cei din sistemul de protecţie nu primiseră numele lor. Totul era mai mult o învăluire într-un secret nejustificat. A sosit primarul general al Bucureştiului, care, prin calitatea lui, trebuia să oficializeze actul căsătoriei. Erau prezenţi Emil Bobu, membru în conducerea partidului, şi Tudor Postelnicu, ministrul Securităţii, în calitate de martori.
La ”petrecere”, o mașină de la sectorul de aprovizionare al partidului a adus câteva cutii mici de carton cu pişcoturi şi şampanie. Și a venit și singurul invitat: Elena Ceauşescu. Singură, fără soţ.
Primarul, după ce prima tovarășă a țării fusese primită cum se cuvine, a început oficializarea căsătoriei. Nu a apucat să ducă la capăt câteva fraze, că a fost întrerupt de Nicu. Prințișorul nu avea răbdare să salveze aparențele. A cerut actul de căsătorie să-l semneze și atât, ca să facă pe plac familiei sale. Atmosfera, a povestit ofițerul de securitate, era glaciară. Și așa a rămas pe tot parcursul căsniciei. Care, însă, nu a durat prea mult.
Poliana Ceaușescu, fostă Cristescu, devenise un personaj foarte vizibil. I se încredințase conducerea Organizației Naționale a Pionierilor, un for foarte important în formarea viitorilor comuniști.
Cronicarii epocii susțin că era invitată permanent în casa Ceaușeștilor și că își bea zilnic cafeaua cu soacra Elena. Dar nu trăia, nici măcar nu locuia cu Nicu. Mircea Oprean. soț al Zoiei Ceaușescu (sora mai mare a lui Nicu) a povestit că, în anul 1984 – când Poliana și Nicu erau căsătoriți, ”Prințișorul” locuia singur într-o vilă din zona Cosmonauților (actuala Piață Lahovari), iar soția sa Poliana locuia în altă parte. ”Căsătoria lor nu a fost consumată”, a susținut Oprean.
În ciuda apropierii dintre Poliana și Elena Ceaușescu, mariajul celor doi a durat mai puţin de un an şi jumătate. Nicu a depus acţiunea de divorţ în 22 martie 1985. Ministru al justiţiei era Gheorghe Chivulescu, dar de dosar s-a ocupat adjuncta lui, Maria Bobu. Procedura a fost mult simplificată faţă de cutumele epocii.
Apropiații familiei Ceaușescu au povestit că Nicu a făcut presiuni majore să fie lăsat să divorțeze de Poliana. A intrat inclusiv în greva foamei. ”Pur și simplu nu mânca. Doar pâine și ceai”, a povestit cumnatul acestuia, Mircea Oprean. Într-un final, Elena Ceaușescu a cedat.
Cererea de divorț (prezentată de ziarul Tineretul liber la 7 ianuarie 1990) a fost astfel întocmită:
Tovarăşului Preşedinte al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti
Tovarăşe preşedinte,
Subsemnatul Ceauşescu Nicu, domiciliat în Bucureşti, Str. Cosmonauţilor, nr. 4, Sectorul 1, chem în judecată pe soţia mea, Cristescu Poliana Daniela Luminiţa, cu acelaşi domiciliu, pentru ca prin hotărârea ce veţi pronunţa să dispuneţi desfacerea căsătoriei încheiate între noi la data de 10 decembrie 1983 în faţa delegatului de stare civilă al Consiliului Popular al sectorului 1 Bucureşti, şi înregistrată sub numărul 2850 din acelaşi an.
Din căsătoria noastră nu au rezultat copii.
Întrucât prin căsătorie soţia mea a dobândit numele de familie al subsemnatului, urmează ca după divorţ să-şi reia numele anterior de familie Cristescu. Nu solicit cheltuieli de judecată.
Motivele de divorţ sunt următoarele:
În fapt. La puţină vreme după căsătoria noastră am constatat, atât eu, cât şi soţia mea, că datorită unor firi temperamentale diferite nu ne-am putut acomoda unei vieţi de familie comune, deşi amândoi soţii am depus eforturi în acest sens. Ca urmare, în ultimul timp ne-am despărţit în fapt.
Aşa fiind, desfacerea căsătoriei se impune întrucât sunt prezente motivele temeinice prevăzute de Codul Familiei.În drept îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 38 şi următorii din Codul Familiei, precum şi pe dispoziţiile art. 607 şi următorii din Codul de Procedură Civilă.În dovedirea acţiunii încerc să mă folosesc de proba cu acte (certificatul de căsătorie) şi proba cu martori pe care-i voi propune la primul termen de judecată.”
Nicu Ceaușescu nu şi-a angajat avocat, iar Poliana nu s-a prezentat la tribunal. Desfacerea căsătoriei a avut loc în taină, dar Poliana Cristescu a rămas apropiată familiei Ceauşescu, în perioada 1985 – 1989, a fost a fost deputat în Marea Adunare Naţională.