Povestea lui Geo Costiniu, cunoscut drept Alain Delon al României. S-a născut pe 23 aprilie 1950. Încă de la 8 ani a început să joace în televiziune unde a fost considerat unul dintre copiii „minune” ai micului ecran.
Avea doar 14-15 ani când juca, alături de studenţii de la Teatru în roluri de licean, la Casa Studenţilor din Bucureşti.
A studiat cu Dem Radulescu şi Octavian Cotescu și a debutat pe scena Teatrului Bulandra, când încă nu absolvise facultatea, sub îndrumarea regizorului Liviu Ciulei.
A fost repartizat, după absolvire, la Teatrul Naţional Iaşi (1973 – 1974 ), unde, sub bagheta regizoarei Cătălina Buzoianu, a jucat în „Poveste de iarnă“, de Shakespeare şi „Istoria hieroglifică”, de Cantemir.
În 1974 a devenit actor al Teatrului Giuleşti/Odeon, pe scena căruia a interpretat numeroase personaje celebre: Felix în „Palaria Florentină”, de Eugene Labiche, vagabondul în „Omul care a văzut moartea”, de Victor Eftimiu, Rudi din „Patima roşie” de Mihail Sorbu și pe care l-a considera teatrul său de suflet .
În film a debutat în 1972, cu un rol secundar în „Paraşutiştii”, filmul egizorului Dinu Cocea.
S-a impus în 1978 cu filmul regizat de Timotei Ursu „Septembrie”, o dramă în care a avut-o parteneră pe Anda Onesa.
„Septembrie”, este o capodoperă a filmului de dragoste românesc. Pelicula a reuşit să treacă de cenzura ceauşistă, deşi conţinea scene de nuditate, o premieră în cinematografia românească. Imaginea cuplului Geo Costiniu – Anda Onesa (protagonista acestor scene, atunci, o debutantă în lumea filmului, care a acceptat să-şi arate sânii în faţa tovarăşilor de la oraşe şi sate în vremuri în care se mergea mai mult obligat la cinema) – a devenit iconică pentru generaţia anilor ’70.
Geo Costiniu a mai jucat şi în „Ora zero”, regizat de Nicolae Corjos, în 1979, şi în „Neînvinsă-i dragostea”, un film din 1994 al lui Mihnea Columbeanu. Ultimul rol interpretat într-un film a fost în 1995, „Aştept provincia”, regizat de Domniţa Munteanu.
Ultimul său rol a fost în piesa de teatru în „Marchizul de Sade” de Doug Wright, în regia lui Beatrice Rancea, în 2005, unde a interpretat rolul unui nebun de la azil.
Geo Costiniu s-a iubit cu Margareta Pogonat, care era cu 18 ani mai mare decât el. „Am fost ca două steluţe care, încet-încet, s-au îndepărtat… până când nu s-au mai văzut…”, a povestit actorul la un moment dat.
“Mai mult eu am fost iubit. Aveam o cabinieră care îmi făcea selecția pur și simplu. Fel de fel de domnișoare din sală, care fuseseră la spectacol și le-a plăcut spectacolul sau le-am plăcut eu.
Veneau la cabină dupa spectacol. Faptul că am fost însurat de cinci ori cred că spune că tot timpul eu mi-am căutat acest ideal. A fost ca un fel de loz în plic… mai tragi o dată, mai tragi o dată… și am tot tras”, povestea marele actor Geo Costiniu.
„Am avut cinci neveste, pe toate le-am iubit. De fiecare dată am crezut că mi-am găsit iubirea vieţii mele… Se poate că spune că m-am căsătorit cu fiecare femeie de care m-am îndrăgostit. E adevărat că unele au scăpat şi necăsătorite”, spunea actorul.
„E un fel de loz în plic! Poate să fie câştigător şi să rămâi cu prima. Poate să fie necâştigător şi atunci mai tragi o dată şi încă o dată şi încă…Cred că este suficient. Nu intru în concurenţă cu nimeni. Liz Taylor mă bate de mă zvântă în materie de căsătorii. A avut opt sau şapte. Şi eu am avut un repetir cu una dintre neveste. Am divorţat şi se pare că ne-am înţeles mai bine aşa… până am făcut greşeala să ne recăsătorim”, mai spunea actorul,
La Revoluție, pe 24 decembrie 1989, actorul Geo Costiniu s-a aflat în fruntea unui grup de revoluţionari care a confiscat lăzi pline de sticle cu băuturi alcoolice din casa Zoiei Ceauşescu, precum şi carne şi alte alimente.
„Să vadă toată lumea ce au băut criminalii noştri“, spuneau revoluţionarii în filmarea de la acea vreme. După ce au încărcat lăzile în maşină, în depărtare începuseră să se audă împuşcăturile revoluţiei. „24 decembrie şi tot trag ticăloşii“, se aude pe fundalul înregistrării video.
Geo Costiniu avea o anumite autoritate în faţa oamenilor. Actorul povestea că a fost rugat să intervină în calmarea revoluţionarilor atunci când au pătruns în casa Zoiei Ceauşescu, de unde li s-a părut că trage cineva. „Mi-au spus că pe mine mă ascultă oamenii dacă îi rog ceva“, spunea Geo Costiniu care, împreună cu revoluţionarii, au spart atunci uşa garajului fiicei lui Ceaușescu.