Povestea restaurantului Caru cu Bere din Centrul Vechi. Clădirea a fost proiectată de arhitectul Castelului Peleș
Povestea restaurantului Caru cu Bere din Centrul Vech începe cu aproape 120 de ani in urma, cand berea era adusa mesenilor cu carul tras de boi.
Dacă in urma cu 100 de ani, clientii stateau la masa in apropierea lui George Cosbuc, Octavian Goga sau Barbu Delavrancea, din 2006 au mancat la mesele Carului cu Bere membrii trupei Rolling Stones, Demi Moore sau printul mostenitor al Japoniei, care au servit sarmale, mititei, carnati de Plescoi sau specialitatea casei ciolanul cu varza.
Povestea restaurantului Caru cu Bere din Centrul Vechi. Cum a început totul
La începutul istoriei berăriei stă un cârciumar ardelean, Ion Căbașanu, care ținea, în anul 1879, în vechiul han Zlatari, berăria “La Caru’ cu Bere”.
Era ajutat la treburi de nepoții săi, frații Ion și Gheorghe Mircea, originari din comuna Cața (zona Rupea-Sighișoara), pe atunci în Imperiul Austro-Ungar. Lor li se adaugă un al treilea frate, Nicolae Mircea, poate cel mai ambițios și mai vizionar dintre toți. De ce n-ar deschide el, Nicolae Mircea, în buricul Bucureștiului (Stavropoleos/ Lipscani), o berărie cum văzuse în târgurile săsești de acasă?
Cu credit ipotecar de la bancă, Nicolae Mircea (pe atunci în vârstă de 29 de ani) încredințează proiectarea visului său nu unui arhitect oarecare, ci celui care își pusese amprenta pe Castelul Peleș, polonezul Ziegfried Kofsinski venit din Lemberg (Lvov) și devenit arhitect-șef al Palatului Regelui Carol I din Sinaia.
Gândit să nu fie opulent și exclusivist
Cea mai veche și pitorească berărie din Micul Paris a supraviețuit cutremurelor, războaielor și schimbărilor politice, fiind azi, cu predilecție, loc de popas pentru turiștii străini uimiți să descopere singura berărie din București care seamănă cu surorile ei mai mari din Germania.
Clădirea din strada Stavropoleos numărul 5 a fost gândită și proiectată de arh. polonez Ziegfried Kofsinski (1858-1932), arhitectul Regelui Carol I, și arh. Alois Pesch, ca să aducă bună dispoziție într-un oraș și așa înclinat spre desfătare de când se știe.
Corpul Stavropoleos este Monument Istoric de Arhitectură (nr. crt.2054-Cod B-II-M-B-19728). Este o construcție realizată în anul 1899 de arhitectul Ziegfried Kofszynski. Corpul Lipscani face parte din Ansamblul de arhitectură “Strada Lipscani”, de asemenea monument de arhitectură.
De la bun început, berăria a fost gândită să nu fie scumpă, opulentă și exclusivistă (pe măsura scumpelor candelabre, vitralii, fresce, lambriuri sculptate și cupole înalte pictate), ci deschisă oricui, fie el simplu chefliu sau obraz subțire.
Un singur furnizor de bere
Clădirea s-a bucurat, încă de la început, de elemente de inovație nemaipomenite pentru acele timpuri, avea instalație de climatizare și de apă cu puț propriu, lift exterior de marfă folosit la aprovizionare, camere frigorifice în pivniță și o retortă cu o țeavă prin care se trecea berea prin gheață, ca să ajungă sus cât mai rece.
Cine pășea în templul bunei dispoziții era și este copleșit de bogăția, eleganța și rafinamentul decorației interioare.
Frații Mircea, familia de antreprenori care a făcut ceva în viață prin forțe propii, ridicându-se de jos, a ales drept unic furnizor de bere un al personaj self-made al Bucureștiului interbelic, Dumitru Marinescu Bragadiru, nababul berii.
“Se servește bere specială din fabrica Bragadiru în tot timpul zilei și seară până după eșirea de la spectacole” ne spun reclamele.
Cât despre pâine și chifle pentru frankfurteri, Nicolae Mircea avea contract exclusiv cu cel mai bogat brutar din București, Carol Gagel
Proprietarul s-a sinucis
Nicolae Mircea moare în decembrie 1929, ziarul Universul titrează: “Moartea unui mare român”. Nicolae Mircea s-a sinucis în timpul Marei Crize Economice
Fondatorul Carului cu Bere și-a pus capăt zilelor, cu cianură. Girase la bancă afacerea fratelui său, iar acesta urma să dea faliment.
După moartea lui Nicolae Mircea, administrarea Carului cu bere este păstrată în familie, constituindu-se “Societatea Succesiunea Nicolae Mircea-Radu Mircea& Company”,
