Povestea vampirilor umani. Consumă sânge de la donatori consimțiți și caută experiențe extreme care să le dea energie
Care e povestea vampirilor umani. CNN a vorbit cu doi „grei” ai comunităților de vampiri – Lore of New Orleans și Merticus, co-fondatorul Atlanta Vampire Alliance – despre viețile lor, despre bucuriile lor și despre concepțiile greșite despre vampirism, pe care și-ar dori să le înlăture definitiv.
Sunt câteva informații confirmate. Unii vampiri din zilele noastre consumă sânge, adesea de la donatori consimțiți – de obicei persoane dragi sau parteneri – în cantități mici. Dar mulți se abțin de la asta, sau condamnă această practică, și în schimb găsesc susținere în întâlniri sexuale sau în alte experiențe din care pot obține „energie”.
Povestea vampirilor umani. Oameni cu o istorie comună din adolescență
Mulți vampiri nu se potrivesc cu tiparul vampirilor imaginați de Bram Stoker. Aceștia sunt oameni care adesea merg la serviciu – Lore este designer grafic, DJ și bijutier. Merticus este expert în mobilier de epocă. Majoritatea vampirilor umani nici măcar nu au fost atrași de comunitate, pentru că l-au avut ca idol pe Dracula. Însă în studiile sale etnografice despre vampirii umani, Browning a spus că a descoperit că membrii comunităților de vampiri erau atrași unul de celălalt pentru elementele sociale, nu pentru afinitatea lor față de vampirii pomeniți în media.
„Nu i-aș numi deloc fani ai vampirilor, ci doar oameni cu o istorie comună din adolescență, o nevoie înnăscută de sânge sau energie, și o nevoie comună de a găsi pe alții ca ei, care să-i accepte așa cum sunt”, a spus Browning.
Merticus căuta răspunsuri de la alții ca el, când s-a alăturat în 1996 grupurilor de chat de pe internet, după ce a observat ani de zile că își poate „trage energie din situații tensionate”, ceea ce a ajuns să-și dea seama mai târziu că asta reprezenta o hrănire spirituală.
„Nu am simțit niciodată că trupul meu se aliniază cu spiritul, sau cu sufletul meu”, a spus el pentru CNN. „Sau mai simplu… întotdeauna am simțit că era ceva diferit la mine, un lucru pe care nu prea puteam să-l identific”. Și-a făcut prieteni în acele grupuri de chat, care sunt și astăzi în viața lui, iar offline, acele conexiuni au devenit și mai puternice.
”Toți vrem să fim înțeleși”
Lore a găsit acele conexiuni când a vizitat pentru prima dată New Orleans, în urmă cu 24 de ani, cu puțin înainte de Halloween. De atunci el locuiește acolo.
„Nici nu știam că există o comunitate”, a spus el. „Dar ei erau o familie”. Și acum sunt și familia lui.
El a câștigat un rol semnificativ în grupul vampirilor NOLA: în afară de afacerea sa cu colți, el este și un mentor pentru tinerii vampiri, un rol în care a ajuns din întâmplare, dar pe care îl acceptă totuși. Continuă să fie numit „păzitorul păcii” între vampirii din zonă, știut fiind faptul că el consiliază și rezolvă în mod regulat certurile dintre membri.
„Toți vrem să ne înțelegem și să fim iubiți – de aceea iubesc comunitatea de vampiri”, a spus Lore. „Nu contează ce rasă… ce sex ai. Ești acceptat.”
Popularitatea uriașă a vampirilor fictivi îi obligă pe Merticus și pe alții să clarifice în mod constant că nu sunt ca vânătorii de sânge nocturni, care continuă să ne distreze și să ne îngrozească deopotrivă. De fapt, a spus Merticus, mulți vampiri umani „rămân în afara spațiului public”, departe de ochii lumii, din cauza numeroaselor concepții greșite despre ceea ce înseamnă a fi vampir, și de teama represaliilor care ar putea veni din partea oamenilor.
Acum, Merticus a spus că lucrează pentru a dovedi oamenilor că vampirismul este un „amalgam de atribute fizice, mentale… și spirituale”, iar vampirii sunt în mare parte membri productivi ai societății.
Lupta cu stereotipurile
Vampirismul este adesea asociat cu ocultismul – iar vampirii fictivi sunt cunoscuți pentru sacrificiile umane, printre alte acte „sângeroase”. Ideea că subcultura vampirilor „încurajează și tolerează un astfel de comportament” este neadevărată, a spus Merticus.
Pe de altă parte – comunitățile de vampiri umani salută membrii din toate mediile religioase. Ambii au spus că sunt recunoscuți în continuare ca vampiri, doar pentru faptul că se identifică ca așa ceva. Și cu siguranță rezistă stereotipurilor estetice ale vampirismului: Merticus a spus că nu poartă colți sau haine gotice, iar Lore își descrie stilul de noapte ca o încrucișare între purtătorul de costume elegant și rock-and-roll-ul anilor ’80. Când creează colți la atelier, preferă să-și mențină stilul obișnuit, sport.
Din fericire, însă, a spus Merticus, direcția în care se îndreaptă descrierea vampirilor fictivi este una pozitivă, cu mai multe fațete – au dispărut vremurile vampirilor sângeroși, cu pielea albă.
„Interpretarea vampirului făcută de Hollywood a început încet să transforme vampirul în ceva mai uman, nu mai este un monstru”, a spus el, referindu-se la Barnabas Collins, protagonistul telenovelei gotice „Dark Shadows”, filmul cu David Bowie în „The Hunger” și adaptări ale clasicului volum semnat de Anne Rice, „Interviu cu un vampir”. „Umanitatea vampirului a avut impact la public”, a spus Merticus.
Purtătorul de cuvânt al vampirilor
Dar acele și mai multe proprietăți cunoscute ale vampirilor nu fac decât să intensifice atenția mass-media asupra vampirilor umani. A celor din viața reală, în afara ecranului.
Merticus a spus că preferă să rămână în „umbră” – o mulțime de case de vampiri, clanuri, organizații și indivizi „s-au descurcat destul de bine” fără toată agitația.
„Asta este ceea ce face ca experiențele noastre colective să fie atât de pline de satisfacții și de legături personale, pe măsură ce îmbătrânim împreună”, a spus el. Dar atâta timp cât există interes pentru vampirii umani, Merticus a spus că va fi un purtător de cuvânt pentru ei.
El a efectuat chiar sondaje în rândul colegilor vampiri pentru a afla mai multe despre mediul lor, obiceiurile de hrănire și viața socială.
În viață există mai multe lucruri, în afară de vampirism Atât Lore, cât și Merticus au spus că vampirismul nu le ocupă întreaga viață. Ambii sunt în relații serioase cu non-vampiri, au spus ei, iar a fi vampir este doar o fațetă a cine sunt, nu calitatea lor definitorie. Alianța de vampiri a lui Merticus din Atlanta a evoluat în cea mai mare parte într-o echipă relativ mică, unită de „vampiri în vârstă”, a spus el.
”Suntem o familie”
Viața vampirului din Georgia este relativ mai liniștită decât a lui Lore – el preferă să se strecoare prin restaurante, baruri și evenimente culturale, decât să lucreze și să se joace în centrul agitat al orașului New Orleans. Așa cum unele grupuri de vampiri din New York sunt organizații extrem de influente, aproape politice, iar comunitatea de vampiri din Ohio se hrănește în cea mai mare parte psihic, conform lui Merticus, fiecare casă de vampiri, grup sau curte are propriile tradiții și nuanțe.
„Cei mai mulți dintre noi comunică unii cu alții, chiar dacă abordăm calea vampirismului prin prisma diferitelor căi de credință și practică”, a spus Merticus. Vampirii de tot felul, din toate colțurile SUA, vor să sprijine și să protejeze oamenii care le-au devenit familie. Și, ca și într-o familie, se ceartă ori au diferite neînțelegeri (acolo intervine Lore, pentru a media).
Dar scopul, spun Lore și Merticus, este întotdeauna unitatea. „Unitatea nu înseamnă că suntem toți la fel”, a spus Lore. „Înseamnă unicitatea scopului. Cu toții suntem o familie, în ciuda diferențelor noastre. Ne iubim uneori din cauza diferențelor noastre”.
