Poveștile Spitalului Floreasca, unitatea medicală de urgență înființată de Nicolae Minovici. În stare gravă, Labiș a dictat aici ultima lui poezie
Poveștile Spitalului Floreasca, unitatea medicală de urgență înființată de Nicolae Minovici. Poetul Nicolae Labiș, adus cu Salvarea în stare foarte gravă în urma accidentului de tramvai care i-a curmat viața, a dictat poezia în spital poezia „Pasărea cu clonț de rubin”. Tot la spitalul de Urgență, Regina mamă Elena i-a povestit directorului Theodor Firică despre apendicita acută a fiului ei, Mihai.
Ideea înfiinţării unui spital de urgenţă, spunea doctorul, Nicolae Minovici în discursul de inaugurare, ne-a preocupat imediat după război. Statisticile anuale ale Societăţii de salvare în timp de 27 de ani ne arată că din 100 de intoxicaţii, graţie ajutorului dat numai de Salvare şi intervenţiei ei rapide, 80-90% sunt salvaţi, pe când în ceea ce priveşte accidentele care au nevoie de intervenţii chirurgicale imediate, la cap, la torace, abdomen sau membre, mortalitatea este de aproape 70-80% neexistând după-amiaza şi noaptea un spital disponibil în activitate continuă”, a spus atunci profesorul Nicolae Minovici.
Poveștile Spitalului Floreasca, înființat în anul 1933 prin decizia Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale
”Spitalul a fost înființat în anul 1933 prin decizia Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, iar în mai 1934 a avut loc deschiderea oficială.
Spitalul avea atunci 50 paturi. În primii patru ani de funcționare a spitalului mortalitatea operatorie era de aproximativ 20%, în următorii 3 ani s-a redus la 11% și în 1940 a fost de 4%.
Urgența a fost revitalizată de chirurgul Theodor Firică (1901-1978). Acesta a fost invitat în august 1947la Sinaia, la Castelul Peleș, pentru o întrevedere cu Regina mamă Elena. ”Regina i-a cerut părerea în legătură cu un proiect pe care-l avea, de a construi în România un spital de urgență modern. Regina i-a povestit doctorului Firică momentele dificile prin care a trecut viitorul rege Mihai, care, copil fiind, în Italia, a făcut o criză de apendicită acută, găsind cu greu un spital pregătit care să-l opereze, atunci, imediat, în timpul nopții. Ca urmare a acestui eveniment, Regina mamă și-a dat seama și mai mult cât este de necesară existența unui spital modern de urgență, cu serviciile sale permanent pregătite pentru orice fel de intervenție chirurgicală”, a mai spus șeful Clinicii de chirurgie.
Nicolae Labiș, internat în stare gravă, a dictat poezia „Pasărea cu clonț de rubin”
La vremea aceea, în maximum 15-20 de minute un bolnav internat era examinat complet clinic, radiologic și de laborator, era reanimat și pus în condiții optime pentru operațiile necesare.
Într-o oră târzie din noapte, la spital a fost adus cu Salvarea, poetul Nicolae Labiș. Avea politraumatism și fractură de coloană cervicală cu leziune medulară. În condițiile grele ale suferinței și imobilizării, Nicolae Labiș, a dictat celor care îi erau aproape și îl îngrijiau, poezia „Pasărea cu clonț de rubin”
În 1959 Spitalul din Calea Floreasca este abilitat să preia urgențele chirurgicale și ortopedice pe Capitală. La momentul când era preluat de stat de la asigurările sociale, în anul 1949, spitalul avea 130 de angajaţi, personal medical şi auxiliar sanitar și 91 administrativ și era organizat pe trei servicii de chirurgie, unul de ortopedie, două de boli interne.
Zece ani mai târziu, în 1959, Spitalul de Urgență se transformă în spital de accidente chirurgicale și medicale inclusiv arsurile, cu profil de chirurgie 120 paturi, interne 30 paturi. Atunci se face precizarea că spitalul va funcționa permanent cu echipe de gardă și ca bază de învaățământ.
Prin același ordin, Spitalul din Calea Floreasca este abilitat să „preia urgențele chirurgicale și ortopedice pe Capitală.
