Ștrandul Lido, prima piscină cu valuri din România: aici a învățat Regele Mihai să înoate
Ștrandul Lido, prima piscină cu valuri din România se afla pe bulevardul Magheru și a reușit multă vreme să îi facă pe localnici mult mai fericiți în zilele însorite de vară.
Odată cu inaugurarea hotelului Lido, proiectat de arhitectul Ernst Doneaud, s-a deschis şi primul bazin cu valuri artificiale din Capitală, care a devenit locul cel mai frecventat de bucureşteni
Ștrandul Lido, prima piscină cu valuri din România. I-a aparținut ministrului Sănătății
Lido a fost deschis în luna august 1930 şi afost proiectat de arhitectul Ernst Doneaud. Odată cu lansarea hotelului s-a inaugurat şi bazinul cu valuri, o noutate absolută pentru bucureşteni
„Era o chestie nemaipomenită pentru acele vremuri şi a reuşit să-i atragă pe bucureşteni până foarte târziu. Şi eu m-am scăldat la acest bazin prin anii ’70-’80“, îşi aminteşte renumitul istoric Dan Falcan.
Tot el spune că hotelul, situat în centrul Capitalei, pe Bulevardul Magheru, a aparţinut doctorului Constantin Angelescu Monteoru, fost ministru al învăţământului şi primul ambasador al României la Washington.
„Dacă îmi aduc bine aminte, a fost numit şi prim-ministru al României pentru vreo patru zile, imediat după moartea lui Gheorghe Duca, în 1933“, a mai spus Falcan.
Lăudat de presa vremii
Celebrul bazin Lido, situat în spatele hotelului, avea o suprafaţă de 500 de metri pătraţi, iar gresia şi faianţa erau de culoare albastră şi albă. Maşinăria care producea valurile şi toate instalaţiile bazinului au fost recondiţionate şi îmbunătăţite constant de-a lungul timpului.
Pentru a păstra standardele de igienă, apa bazinului se schimba la fiecare două zile, iar în acest interval trecea printr-un circuit special care o încălzea, o filtra şi o dezinfecta, adăugândui-se clor. Pe una dintre părţile ştrandului era instalat un ecran rulant, folosit pentru întreţinerea şi distracţia clienţilor.
După ora 18.00, ştrandul şi terasa erau transformate în restaurant. Declanşarea periodică a valurilor şi a reflectoarele de sub apă pe contribuiau la realizerea unei atmosfere răcoroasă şi plăcută pe timpul verii.
Toate aceste detalii erau prezentate în revista „Arhitectura“ în anul 1958, când hotelul şi bazinul cu valuri au fost reamenajate.
La băile de seară se umplea până la refuz
„Realitatea Ilustrată“ saluta cu entuziasm în 1930 deschiderea bazinului cu valuri de la Lido, subliniind faptul că oricine a făcut o baie în bazin se declară încântat de efectul minunat al valurilor, de curăţenia desăvârşită a apei, menţinută întotdeauna la o temperatură agreabilă.
„Deşi deschis numai de câteva zile, grandiosul Bazin
Sforţările făcute de organizatori de a înzestra metropola României cu un institut de mare utilitate şi un monument de o reală frumuseţe arhitectonică au fost recompensate prin entuziasmul pe care publicul îl arată“
De asemenea, presa vremii pomenea şi faptul că hotelul Lido era „înzestrat cu cele mai perfecţionate aparate de gimnastică şi masaje electrice“ şi că a avut un enorm succes cu dineurile şi băile de seară la care uneori multe persoane nu mai găseau loc.
A fost câştigat în instanţă de familia Monteoru
Restaurantul Cina este menţionat încă de pe atunci ca fiind unul dintre cele mai bune locuri în care se putea mânca şi asculta muzică bună în Capitală.
„La Cina-Lido se servesc aperitive şi menu-uri cu preţul fix de 120 lei. După amiază, terasele sunt animate de foarte elegante ceaiuri dansante, date cu concursul celebrului Jazz Elly Roman şi Johny Morris. Afluenţa la ceaiurile dansante ale bazinului Lido este din zi în zi mai mare“, era lăudat hotelul care, mult mai recent, a constituit motiv de ceartă pentru George Angelescu Monteoru, urmaşul proprietarului, doctorul Constantin Angelescu Monteoru, şi fraţii Păunescu.
Urmaşii lui Constantin Angelescu Monteoru, au intrat în posesia hotelului după ce s-au judecat 17 ani cu fraţii Păunescu, în custodia cărora se afla hotelul. George Angelescu Monteoru a declarat la momentul respectiv că va transforma fostul cazino al hotelului în Muzeu al Şcolii Româneşti.
De unde vine „lido”
Termenul „lido“ se referă la un bazin de înot în aer liber şi la serviciile asociate cu acesta. De asemnea, se referă şi la un loc unde oamenii pot înota, face plajă sau pot practica sporturi nautice.
Numele de „lido“ îşi are rădăcinile în Italia, şi vine de la staţiunea Lido di Venezia, situată pe o plaja din zona Lagunei Veneţiei, unde au început moda băilor de soare, undeva prin secolul al XIX-lea.
Bazinul face parte din Palatul Lido, ambele fiind cunoscute în timpul regimului comunist sub numele de ,Hotelul Lido’, clădire inaugurată în vara lui 1930.
Un detaliu surprinzător este faptul că în același ani Regele Mihai învăța să înoate chiar aici. Din păcate pentru cei nostalgici sau curioși, locația mai poate fi acum admirată doar în poze.
