Unde era Mahalaua Dracului, cel mai periculos cartier din Bucureștiul de acum 150 de ani

Unde era Mahalaua Dracului, cel mai periculos cartier din Bucureștiul de acum 150 de ani? Acum mai bine de un secol și jumătate, Calea Victoriei era împânzită de locuințele somptuoase ale celor mai importanți și înstăriți locuitori ai Capitalei. Dar la mică distanță se afla și o mahala dintre cele mai dărăpănate și cea mai periculoasă din tot orașul

Bucureștenii știau să nu meargă în zonă pentru că nu au decât de pierdut.

Unde era Mahalaua Dracului, cel mai periculos cartier. Oamenii cinstiți nu îndrăzneau să intre acolo

Se întindea între Spitalul Filantropia şi actualul bulevard Banu Manta (pe vremuri, aici era marginea de nord-vest a orașului) și aici își stabiliseră „cartierul general” cei mai temuți răufăcători ai orașului.

Cronicarii vremii îl socoteau un sinistru ungher al Bucureștiului. Ilustrațiunea Română îl descrie, într-un articol din vara lui 1932, așa:

„O mizerie indiscretă și lipsită de pudoare se oferea întreagă, în toată hidoșenia ei. Pe ulițele înguste și desfundate – mărginite de case care îți inspiră neliniște, cu ochiurile ferestrelor lipite cu hârtii de toate culorile, cu ziduri leproase – se contopeau laolaltă în fumul prafului copii, gunoaie, câini, femei, oase, porci și stârvuri de animaleˮ.

Mahalaua Dracului nu mai supraviețuiește azi, decât prin amintirile arhivelor și legendele urbane. Uneori chiar și prin picturile maeștrilor. Cum marele Ștefan Luchian, care s-a stins din viață la 1916, la 48 de ani, avea casa acolo, el a prins câteva instantanee în opera sa.

Când a apărut

Forma celebră a cartierului, cu Hanul Galben și cu groapa lui Ouatu ca repere limitrofe, exista de dinainte de anul 1900. Cartierul sărăcăcios a apărut peste terenuri virane, livezi și grădini, și a devenit o adevărată mahala a Capitalei grație apariției Gării de Nord și dezvoltării zonei adiacente.

Originea mahalalei provine cam de pe la 1800, pe când era domnitor Vodă Mavrogheni, care a fixat aici bariera orașului și care a ridicat în zonă Biserica Mavrogheni, în curtea căreia au fost îngropați Horia Bernea și Ion Heliade Rădulescu, și unde marele Constantin Brâncuși a cântat în studenție, fiind parte din corul bisericii, de unde a fost dat afară pentru că lipsurile l-au împins să fure din cutia milei.

Din păcate, mahalaua a devenit renumită pentru altceva: aspectul degradant, neîngrijit și sărăcia care caracteriza toate străzile și ulițele sale, această zonă fiind numită de cronicari un „ungher al Capitalei” cu „aspect sinistru”, care aducea mai degrabă cu „meleagurile unui trib indian” decât cu un cartier al unei capitale, deși se afla extrem de aproape de superba Calea Victoriei.

Hanul nu mai există astăzi, fiind demolat în 1985, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu, care ar fi fost deranjat de discrepanța dintre blocurile înalte ridicate în zonă și vechea clădire de mici dimensiuni a hanului.