Viața de lux a unui demnitar comunist. În anii ’50, Patru Groza rămăsese un personaj excentric al Bucureștiului, un „playboy” – termen folosit pentru a descrie oameni înstăriți care își petrec timpul distrându-se în compania mai multor femei.
Localnicii îl puteau vedea aproape zilnic călătorind într-o mașină de lux, Buik 8, de la vila din vecinătatea Lacului Herăstrău la terenurile de tenis private unde își petrecea diminețile.
„Acum nu am nicio grijă în lume, cât timp mai pot juca tenis când vreau”, le spunea Petru Groza apropiaţilor săi, potrivit mărturiei oaspetelui său din 1953.
Demnitarul comunist se arăta bucuros când oamenii se opreau să îl vadă în plimbările sale și mândru de prietenia sa cu Stalin. La fel de bucuros era să își etaleze calitățile sale fizice și puterea de atracție asupra femeilor.
Groza se arată bucuros atunci când oamenii vor să îi facă o fotografie jucând tenis. Îşi scoate pieptul în faţă, iar tenisul său este la nivel de amatori.
Uneori cu o mare impresie de galanterie, atrage atenţia că a pierdut în faţa une tinere numită Pia, care este de profesie instructor de sport şi cu care se antrenează frecvent dimineaţa devreme. Lângă terenurile de tenis, pe Lacul Stalin, are o barcă motorizată şi adesea porneşte pe lac după tenis.
În aceste călătorii cu barca îşi arată muşchii şi chiar îşi dă jos cămaşa pentru a-şi expune abdomenul plat şi păros. Nimic nu îl mulţumeşte mai mult decât chicotelile Piei, Mariei şi a celorlalte fete”, arăta oaspetele său, potrivit unei note informative păstrate în arhivele Radio Europa Liberă.
Fusese căsătorit de două ori, avea cinci copii, dar nu se ferea să se laude cu „performanțele” sale extraconjugale.
„Ca om, sunt însurat cu soţia mea şi ca politician cu partidul meu. Dar din când în când, ca orice om modern şi civilizat, îmi permit să fiu necredincios, dar întotdeauna cu ceva mai tânăr”, afirma Petru Groza, exprimându-și filosofia de viață.
Iuliu Maniu, fostul său adeversar politic, a sfârșit în 1953 ca deținut politic în închisoarea de la Sighet, însă Groza nu îl compătimea. Dimpotrivă, își arăta disprețul față de liderul țărănist.
„Maniu a avut apusul lui, dar ce mod de a ieşi din scenă. Nu mi-a părut rău, pentru că Maniu a fost omul care îşi spunea un lider al ţărănimii, dar ce drept avea să se numească astfel: nu şi-a construit o moşie niciodată, nu a însămânţat vreun câmp, nu a plantat o livadă sau a cules recolta şi n-a făcut niciun copil… Eu am construit o moşie, mi-am plantat terenurile şi am făcut copii, şi toate cele pe care le-am făcut încă le mai mai pot face”, afirma Groza în conversațiile cu oaspeții vilei sale.
Deşi era extrem de ambiţios, a fost bucuros să îşi menţină poziţia de marionetă în guvernul 1948 – 1952, arăta autorul mărturiei din 1953.
„Comuniştii l-au folosit pentru a-şi camufla scopurile, datorită caracterului său de nabab marxist. Deşi a jucat rolul unui om conştient de sine, Groza a fost întotdeauna o păpuşă a comuniştilor din România şi a părut că sovieticii au fost determinaţi pentru o lungă perioadă de timp să îl folosească drept paravan în penetrarea comunistă a ţării”, concluziona acesta.
Politicianul care a condus primele guverne din timpul regimului comunist s-a căsătorit în anul 1916 cu Ana Moldovan, iar familia stabilită la Deva a avut cinci copii: două fete şi trei băieţi.
Înainte de căsătorie, Petru Groza a avut un copil din flori, pe Maria, în urma unei relaţii de scurtă durată cu o tânără unguroaică.