Canalul Dunăre – București reînvie. Se vorbeşte din nou despre celebrul proiect îngropat de multă vrem și s-a şi semnat un nou studiu de fezabilitate în valoare de aproape şase milioane de lei.
Nimeni nu mai credea că această idee va fi revitalizată. Proiectul iniţial îi aparţine lui Nicolae Ceauşescu. El dorea cu ardoare existenţa a două porturi în Capitală.
Au fost începute şi mai multe lucrări în acea vreme, care au rămas în paragină. A fost chiar începută amenajarea unui port, în apropierea localității ilfovene 1 Decembrie 1918. Lucrările la canal au început în anul 1986, iar până în anul 1989, a fost executat în proporţie de 60%.
Fostul primar al Bucureştiului Sorin Oprescu a mai amintit la un moment dat de acest proiect, însă fără vreun rezultat.
Lucrările presupun amenajarea râul Argeş până în localitatea 1 Decembrie şi mai sus până în Lacul Mihăileşti. De asemenea, ar trebui făcute lucrări de amenajare şi pe râul Dâmboviţa pentru a deveni şi acesta navigabil.
Cât de fezabil este în 2023 acest proiect, probabil vom afla după ce se vor cheltui cele şase milioane de lei, evident, pentru studiul de fezabilitate.
Ideea realizării unei căi navale de legătură între Bucureşti şi Marea Neagră a apărut pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, primul proiect pentru acest canal fiind întocmit în anul 1882.
n anul 1927, în Buletinul AGIR nr. 4, a apărut studiul profesorului Alex Davidescu şi, tot în acelaşi an, în revista „Energia“ apare studiul prezentat de inginerul Dimitrie Leonida tratând „Canalul Bucureşti-Dunăre“.
În anul 1929, a fost adoptată Legea pentru construirea canalului Argeş-Bucureşti-Dunăre şi electrificarea căii ferate Bucureşti-Braşov, având la bază proiectul inginerului Leonida. În ambele Camere ale Parlamentului României, legea a primit doar trei voturi împotrivă.
Criza dintre 1929 şi 1933 nu a permis derularea lucrărilor, însă problema a rămas în atenţia lumii ştiinţifice. Ideea Canalului Bucureşti-Dunăre a fost reluată de Nicolae Ceauşescu, iar lucrările au început în anul 1986. Până în anul 1989, a fost executat în proporţie de 60%.
Nicolae Ceauşescu voia să termine canalul înainte de Congresul al XIV-lea al PCR şi a adus pe teren câte o unitate de construcţie din fiecare judeţ, cu excepţia Bucureştiului, aici toată forţa de muncă fiind trimisă pe şantierul de la Casa Poporului.
După Revoluţie, a povestit pentru Adevărul ing. Chiriac Avădanei, toţi muncitorii au abandonat utilajele în frontul de lucru şi au plecat spre casele lor: în Satu Mare, Maramureş, Cluj sau în Caraş Severin. Multe au fost vândute la fier vechi. Erau utilaje importate cu doar câteva luni înainte din Cehoslovacia şi din URSS.