#secretstory

Marmorosch Blank, povestea fascinantă a uneia din primele bănci din România, deschisă într-o zi de 1 ianuarie

Marmorosch Blank povestea fascinantă a uneia din primele bănci din România deschisă într-o zi de 1 ianuarie

Pe strada Doamnei, numărul 2, în urmă cu mai bine de un secol, se deschidea într-o zi de 1 ianuarie a anului 1874, Banca Marmorosch Blank, una dintre instituțiile bancare renumite ale perioadei interbelice, sinonimă cu intrarea capitalismului în România.

Clădirea, lăsată în paragină, cel puțin în ultimii ani, a capătat acum o nouă viață: a fost transformată în hotel de 5 stele.

Istoria băncii este legată şi de personajul principal din „Moromeții”. Din romanul lui Marin Preda aflăm că Ilie Moromete a primit din partea sucursalei judeţene a băncii Marmorosch Blank înştiinţarea că are de restituit un împrumut de 5 000 lei plus dobânda. În caz de nerestituire, banca atrăgea atenţia că se va folosi de formele legale pentru a intra în posesia banilor. Era vorba de titlul de proprietate asupra pământului pe baza căruia banca acordase suma.

Marmorosch Blank, povestea fascinantă a uneia din primele bănci din România. Ideea unui negustor evreu

Comunitatea evreiască a jucat un rol important în plămădirea sistemului financiar și bancar modern din România: încă înainte de 1850, zarafii, negustorii și bancherii evrei, nu numai că țineau o contabilitate regulată, dar au introdus în spațiul economic românesc folosirea instrumentelor specifice instituțiilor bancare moderne precum tratele, cecurile, scrisorile circulare, viramentele.

Una dintre primele bănci înființate în România și poate cea care a rămas cea mai cunoscută, în istorie, este Marmorosch Blank. Iar Jacob Loebel, cumantul lui Jacob Marmorosch și unul dintre fondatorii Băncii Marmorosch Blank, a fost primul director pe care l-a avut Banca României, precursoarea BNR.

Jacob Marmorosch, zaraf și negustor din București, a înființat în anul 1848 alături de cumnatul său Jacob Lobel o firmă al cărei capital se ridica la 30.000 lei. Treptat, activitățile comerciale vor fi abandonate în favoarea operațiunilor bancare.

În anul 1863, Jacob Marmorosch îl angaja pe Mauriciu Blank, după ce Iacob Lobel părăsise firma încă din 1857. Tânărul Blank s-a dovedit deosebit de util și eficient în administrarea casei de bancă Marmorosch, astfel încât în 1874 a fost cooptat partener, denumirea băncii devenind Marmorosch Blank.

Implicată în construcția de căi ferate

În timpul Războiului de Independență, această bancă i-a finanțat pe furnizorii armatei ruse, iar apoi a fost implicată în construcția de căi ferate, în finanțarea lucrărilor publice, și a activităților industriale, în emiterea de împrumuturi comunale, în asigurări etc.

Tot Mauriciu Blank s-a numărat și printre promotorii modernizării și eficientizării sistemului de plăți în România.

În perioada imediat următoare încheierii Primului Război Mondial, sistemul primitiv al plăţilor producea adesea crize de numerar, Banca Naţională fiind asaltată de solicitări. Pentru a găsi soluții, conducătorii BNR, precum şi ai celor mai mari bănci s-au întrunit la 5 septembrie 1919.

Cu acest prilej, Mauriciu Blank, în numele marilor bănci din Capitală, a propus constituirea unei Case de Compensaţii la Bucureşti, înscriindu-se astfel printre cei care au pus bazele sistemelor de plăți fără numerar în economia românească.

Arhitectul, școlit la Paris, a fost discipolul lui Ion Mincu

Construcția a fost realizată la comanda Băncii Marmorosch, Blank & Co., care a funcționat aici până la naționalizare. Ulterior, în clădire a funcționat Banca de Investiții, iar după Revoluția din 1989, Banca Română de Dezvoltare

În anul 1993, BRD a realizat o extindere a sediului vechi spre strada Eugeniu Carada care constă într-o mare structură vitrată cu un acoperiș curb, lipsită de valori cultural-istorice și despre care istoricii spun că influențează negativ perspectiva asupra monumentului istoric. Această extindere a fost desființată.

Petre Antonescu, cel care a proiectat clădirea, a făcut studii la Paris și a fost discipol al lui Ion Mincu, ulterior devenind profesor la Școala de Arhitectură. A fost unul din cei mai renumiți arhitecți ai epocii și unul dintre principalii promotori al stilului neoromânesc. El a fost autorul mai multor proiecte de edificii publice și de locuințe care ilustrează sintetizarea unor elemente preluate din arhitectura românească veche.

Sediul Băncii Marmorosch Blank & Co. este una dintre cele mai reprezentative creații ale acestui stil, alături de alte clădiri publice proiectate de arhitect, precum actualul sediu al Primăriei Municipiului București, Primăria din Craiova, Gara Fluvială și Catedrala din Galați, Palatele de justiție din Buzău și Botoșani.

Sediul fostei bănci are o dublă însemnătate. Este opera unui remarcabil arhitect român şi este reprezentativă pentru stilul neoromânesc

[email protected] Absolventă de Drept, dar atrasă iremediabil de jurnalism. Un drum lung, greu, dar întotdeauna frumos, fie că a fost vorba de jurnalism ... vezi toate articolele