Povestea berăriei Gambrinus. Locul unde Bucureștiul a învățat gustul berii moderne
Dragoș Petrescu, proprietarul City Grill, a cumpărat Berăria Gambrinus din zona Cișmigiu. El vrea să transforme localul într-un restaurant modern pentru tinerii din generațiile Z și Y.
Gambrinus a fost un simbol al Bucureștiului. Sunt puține nume din istoria gastronomică a Bucureștiului au rezonanța și farmecul berăriei din apropierea parcului Cișmigiu, un loc care a depășit statutul de simplu local și a devenit, în timp, un reper cultural și social al Capitalei.
De la bere germană la simbol bucureștean
Legată de figura lui Ion Luca Caragiale și de efervescența vieții urbane de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Gambrinus a fost pentru generații întregi sinonimă cu berea bună, conversația aprinsă și spiritul boem bucureștean.
Numele „Gambrinus” vine din legenda europeană a „regelui berii”, o figură mitică asociată cu tradiția berarilor. În București, brandul apare în a doua jumătate a secolului XIX, când berăriile devin tot mai populare, pe fondul influenței central-europene asupra obiceiurilor culinare urbane.
Orașul începea să adopte modelul berăriilor vieneze și germane — spații largi, animate, unde berea era servită la halbă, iar mesele deveneau loc de dezbatere publică.
Caragiale și Gambrinus – o legătură celebră
Faima berăriei este mai ales legată de Ion Luca Caragiale. Dramaturgul a fost, pentru o perioadă, proprietar și gestionar al unei berării Gambrinus din zona centrală a Bucureștiului, aproape de Teatrul Național. Nu era o coincidență: zona teatrului era un nucleu al vieții intelectuale și artistice, iar berăria devenise extensia firească a serilor de spectacol.
Aici se adunau actori, gazetari, politicieni și scriitori. Atmosfera — plină de umor, ironie și polemică — amintea adesea de dialogurile din piesele lui Caragiale.
Se spune că multe observații despre moravurile timpului s-au copt chiar la mesele berăriei, între două halbe și o discuție aprinsă.
Un loc al vieții publice
Gambrinus nu a fost doar un local, ci o instituție socială. În epoca de dinaintea cafenelelor moderne, berăria era spațiul unde se citeau ziarele, se discutau știrile zilei și se legau prietenii sau rivalități. Meniul era simplu, consistent, iar berea — atracția principală.
Clienții veneau nu doar pentru băutură, ci pentru atmosferă: mese comune, fum de tutun, zarvă, glume și comentarii politice. Berăria funcționa ca un barometru al stării de spirit a orașului.
De-a lungul deceniilor, numele Gambrinus a trecut prin mai multe etape, mutări și reinventări. Războaiele, schimbările politice și naționalizările au modificat peisajul localurilor bucureștene, iar multe berării istorice au dispărut. Totuși, brandul Gambrinus a supraviețuit în memoria colectivă și a fost reluat în diferite forme comerciale după 1990.
Chiar dacă spațiul original nu mai există în forma sa clasică, legenda berăriei rămâne vie — asociată cu Bucureștiul vechi, cu teatrul, presa și spiritul ironic românesc.
