Povestea fascinantă a Sabinei Cantacuzino. A fost fiica cea mare a lui Ion C Brătianu și sfătuitoarea secretă a fraților ei

Povestea fascinantă a Sabinei Cantacuzino – Brătianu, născută în 1863, fiica cea mare a lui Ion C. Brătianu. Cu o minte extrem de ascuțită, personalitate ageră și mare iubitoare de țară, dar născută într-o epocă în care femeile nu puteau avea roluri politice, cea cunoscută drept „sora cea mai mare a Brătienilor“ (Ionel, Dinu și Vintilă) s-a dedicat scrisului, actelor de caritate și lumii artistice și literare.

În familie avea să își sfătuiască frații, inclusiv în chestiunile care țineau de țară sau de partid.

Sabina Brătianu s-a născut pe celebra moșie Florica, din actualul județ Argeș, în casa ridicată chiar de tatăl ei, Ion C. Brătianu.

Acolo a făcut și primii ani de școală în particular, alături de frații săi, după obiceiul timpului, înainte să ajungă la București și să studieze cu profesori renumiți precum Spiru Haret, David Emmanuel sau V.D. Păun.

Și-a luat bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava, iar pe când avea 22 de ani, în 1885, s-a căsătorit cu doctorul Constantin Cantacuzino, ales chiar de tatăl ei, după cum singură a mărturisit în memoriile sale.

Povestea fascinantă a Sabinei Cantacuzino. A înființat un cămin pentru copii și un spital pentru tuberculoși

Sabina Cantacuzino – Brătianu s-a dedicat artelor, devenind proprietara unei importante colecții de pictură românească și de obiecte de artă populară.

Totodată, a ajutat la înființarea și funcționarea Muzeului de artă „Toma Stelian“ și a Universității Libere, o asociație culturală aflată sub patronajul reginei Maria, în cadrul căreia se organizau conferințe și concerte. Inclusiv George Enescu a cântat sonate la concertele organizate în casa ei.

Fiica cea mare a lui Ion C. Brătianu a înființat și primul cămin pentru copii din România organizat după sistemul Montessori. Totodată, a lucrat o lungă perioadă la Așezământul Regina Elisabeta, unde a îngrijit vârstnici și săraci, a condus Spitalul nr. 108 din București în timpul Primului Război Mondial.

În calitate de președintă a Asociației pentru Profilaxia Tuberculozei, a inițiat, în 1914, înființarea unui spital pentru tuberculoși în București, după principii moderne.

 Mândria de-a face parte dintre Brătieni

Sabina Cantacuzino era incontestabil mândră de calitatea ei de fiică a lui Ion C. Brătianu, creatorul României moderne independente, şi de soră mai mare a fiilor acestuia, unul făuritorul României întregite, ceilalţi adevăraţi slujitori ai credinţelor democratice şi naţionale.

Însă mândria ei nu a luat forma unui fetişism de familie. Dimpotrivă, Sabina a nutrit un sentiment de dragoste adâncă pentru ţară, a avut o severă înţelegere a datoriei cetăţeneşti, o veneraţie profundă faţă de tot ceea ce s- a înfăptuit în decursul istoriei noastre sub flamura liberalismului”, după cum este descrisă în lucrarea „Două personalităţi: Sabina Cantacuzino, I. Niculescu- Dorobanţu”, apărută în 1945.

Tocmai din această cauză, Sabina Cantacuzino – Brătianu a refuzat să se refugieze în timpul ocupației militare a Bucureștiului de către armata germană pentru doi ani (1916‒1918).

Internată la Mănăstirea Pasărea

A rămas în București alături de Pia Brătianu, mama ei și cumnatele sale. Împreună cu Lia Stolojan, soția lui Vintilă Brătianu, a fost internată cu domiciliu forțat timp de nouă luni la Mănăstirea Pasărea de către autoritățile germane ocupante și li s-au confiscat proprietățile din București.

Internarea nu a demoralizat-o, ea ținând legătura în continuare cu cei trei frați refugiați la Iași, dintre care unul Ionel Brătianu, premierul țării la vremea respectivă, prin care îi informa despre starea de spirit și lipsurile populaţiei, despre rechiziţiile şi jefuirea averilor familiilor bogate de către ocupanţii nemți.

Într-o scrisoare din toamna anului 1917, îi scria lui Ionel Brătianu că „ar trebui, de se poate prin societăţi internaţionale, să se trimită haine şi încălţăminte prizonierilor români de aici din lagăre, spitale şi puşi la tăierea pădurilor şi munca câmpului. Sunt goi şi vine iarna”.

Corespondența cu frații ei nu era una ușoară, pentru că era urmărită de către soldații germani, însă reușea să o ascundă de ei.

Sfătuitoarea fraților Brătianu

Sabina Cantacuzino – Brătianu a fost unul dintre sfătuitorii de bază ai fraților ei, într-o perioadă în care femeilor nu li se accepta un rol activ în politică.

După retragerea trupelor germane din București, în octombrie 1918, sora cea mare a Brătienilor considera că, odată cu întoarcerea regelui și a reginei în București, în fruntea guvernului (care timp de o lună după retragerea ocupanților a fost condus de generalul Constantin Coandă) trebuia să fie Ionel Brătianu.

Astfel, îi scrie fratelui Dinu, în speranța că îi va transmite lui Ionel considerațiile ei despre el și viitorul Partidului Liberal:

Toţi se aşteptau ca actualul minister să fie atât timp cât să poată anula cele făptuite de germani şi să dizolve Camerele… Lucrul pare aşa de firesc, încât nimeni nu se îndoieşte că Ionel va fi preşedinte de Consiliu la intrarea regelui. Cu el a plecat în jale şi retragere, cu el trebuie să revie când se culeg roadele acelor jertfe. Dacă Ionel ar sta în umbră în acest moment, impresia generală ar fi că darea în judecată şi toate infamiile care au decurs l-au lăsat pătat şi că nu îndrăzneşte să se pună în evidenţă… Partidul Liberal nu s-ar mai ridica niciodată de s-ar compromite prin ezitaţiuni, indeciziuni şi delicateţe rău înţelese“ (Sabina Cantacuzino, „Din viaţa familiei Ion C. Brătianu”, Editura Humanitas).

Și-a scris memoriile

Regele Ferdinand și Regina Maria vor reveni în Bucureşti la 18 noiembrie/1 decembrie 1918, iar noul guvern Ion I. C. Brătianu se va forma puțin mai târziu, la 29 noiembrie/12 decembrie 1918.

În 1921, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea tatălui ei, Ion C. Brătianu, Sabina Cantacuzino a început să își scrie memoriile, o adevărată istorie a vieții de familie a Brătienilor pe care o va publica în anii 1930, în două volume.

A murit de cancer esofagian în locuința ei din București, în ziua de 23 august 1944, în pline bombardamente germane. Prin testament, și-a lăsat locuința Aşezământului Cultural „Ioan C. Brătianu”.