Secretele pictorului Nicolae Grigorescu. De ce a refuzat să fie prieten cu savantul B.P. Hasdeu, deşi erau vecini şi aveau aceeaşi vârstă
Secretele pictorului Nicolae Grigorescu. Nicolae Grigorescu (1838-1907) este unul dintre puţinii artişti plastici ai României care au murit bogaţi, operele sale fiind cumpărate imediat ce erau expuse la vernisajele pe care le organiza anual la Ateneul Român din Bucureşti.
Deşi artist apreciat încă din timpul vieţii, Grigorescu şi-a petrecut ultimii 20 de ani din viaţă la Câmpina, averea strânsă din vânzarea lucrărilor permiţându-i să locuiască în orice capitală europeană.
Nu neapărat viaţa patriarhală, liniştită, l-a atras pe Grigorescu la Câmpina, ci boala de plămâni pe care o contactase în timpul Războiului de Independenţă, unde a participat ca ”reporter” de război.
Secretele pictorului Nicolae Grigorescu. Cum a ajuns să locuiască la Câmpina
În 1882 boala se cronicizase, astfel că medicul curant i-a indicat să se mute într-o zonă cu aer curat şi mult soare. Câmpina nu a fost prima alegere. Artistul şi-a cumpărat mai întâi o proprietate, un vechi han al cărăuşilor din Posada, cartier între Comarnic şi Sinaia. În prezent clădirea nu mai există.
Nu i-a mers deloc bine aici. Din cauza umidităţii din aer, Grigorescu a decis să se mute la Câmpina, influenţat cel mai probabil de alegerea făcută de savantul B.P Hasdeu, care venise şi el în oraşul de pe Valea Prahovei, dată fiind boala fiicei sale, şi ea suferindă de plămâni.
Casa în care se află astăzi Muzeul N.Grigorescu a fost reconstruită în anii 50. Locuinţa originală a pictorului a ars din temelii în timpul Primului Război Mondial FOTO Diana Frîncu
”Primise 10.000 de galbeni, o sumă pentru acele vremuri, pentru <
Cu aceşti bani îşi cumpără terenul de la Câmpina, o suprafaţă mare de 5.000 de metri pătraţi, cu tot cu livadă. Aici îşi construieşte casa cu ajutorul unor meşteri locali, zidari din Cornu”, spune Alina Apostol, muzeograf al Casei Memoriale N.Grigorescu de la Câmpina.
Cei mai buni prieteni ai săi au fost I.L. Caragiale, Alexandru Vlahuţă şi Barbu Ştefănescu Delavrancea
Grigorescu îşi amenajează atelierul la parterul locuinţei, iar casa avea o particularitate mai puţin întâlnită în acea perioadă la construcţiile civile din zonă. Pereţii încăperilor erau tapetaţi cu lambriu din lemn.
Nu a fost o alegere estetică, ci mai degrabă practică. Artistul nu ţinea picturile într-un depozit, ci le agăţa pe pereţi, iar lambriul îi permitea să bată cuie sau să le scoată uşor, atunci când avea nevoie. Sunt fotografii păstrate cu interiorul casei de la Câmpina, iar în atelier se poate vedea că tablourile artistului îmbrăcau pereţii de sus până jos.
Fiind un pictor apreciat în ultima parte a vieţii, era vizitat frecvent de nume mari ale culturii româneşti şi nu numai.
Cei mai buni prieteni ai săi au fost I.L. Caragiale, Alexandru Vlahuţă (cu care se va încuscri) şi Barbu Ştefănescu Delavrancea, dar şi criticul de artă William Ritter. Cei patru îi făceau frecvent vizite la Câmpina artistului şi există dovezi în acest sens, printre puţinele care s-au salvat în legătură cu viaţa particulară a pictorului. Printre acestea, prima ediţia a operei ”Momente”, semnată de I.L Caragiale şi oferită cu dedicaţie prietenului N.Grigorescu.
Înclinațiile către spiritism ale vecinului Hasdeu
Interesant este că artistul şi-a construit casa în imediata apropiere de proprietatea deţinută de familia savantului B.P Hasdeu, la nici două sute de metri distanţă. Deşi erau vecini şi de aceeaşi vârstă (s-au născut şi au murit în aceiaşi ani) pictorul nu avea o relaţie foarte apropiată cu Hasdeu.
Cel mai probabil Grigorescu a fost cel care a păstrat distanţa dat fiind înclinaţiile savantului către spiritism.
”Nicolae Grigorescu era un om credincios, în prima parte a vieţii fiind un pictor iconar, credea în Dumnezeu, nu era de acord cu partea acesta de spiritism. Nu a rămas nicăieri o dovadă, o urmă scrisă, că cei doi au avut o relaţie apropiată, deşi s-au născut şi murit în aceiaşi ani şi au fost vecini. Există doar un portret al lui B.P Hasdeu realizat de N.Grigorescu, atât”, explică muzeograful.
Femeia care i-a fost alături
Pictorul avea să moară în vara anului 1907. A fost răpus de boala de plămâni care l-a chinuit timp de mai bine de 20 de ani.
A murit în braţele femeii pe care a iubit-o şi care i-a dăruit unicul copil, pe Gheorghe, şi el un artist, dar mult mai puţin cunoscut în comparaţie cu tatăl său.
Deşi pictorul a venit la Câmpina însoţit de Maria Danciu (Dancs), o femei de fel din Covasna care i-a fost iniţial menajeră, puţini sunt cei care ştiu că nu i-a fost soţie în mod oficial.
Maria şi N. Grigorescu nu au fost căsătoriţi niciodată, deşi pictorul a vrut să oficieze căsătoria înainte să moară, nu a mai apucat să facă acest lucru.
Soţia şi fiul pictorului au rămas la Câmpina până în preajma primului Război Mondial. În 1918, casa artistului a ars din temelii.
Se întâmpla în perioada în care oraşul se afla sub ocupaţie germană, iar în casa pictorului se mutase un ofiţer german. A locuit în camera de la etaj unde se afla şi o sobă pe lemne. De aici a pornit şi un incendiu care avea să mistuiască până la temelie clădirea construită de pictor.
Este puţin probabil ca odată cu incendiu să se fi pierdut şi opere semnate de pictor. Acesta în ultima parte a vieţii vindea aproape fiecare tablou expus la vernisajele de la Bucureşti, fiind foarte bine cotat.
Reconstrucția casei
Casa de la Câmpina a rămas în ruină până în anii 50, când fiul pictorului a început să vândă statului operele şi lucrurile personale ale tatălui său în vederea realizării unui muzeu.
Atunci a fost reconstruită şi casa, iar sprijinul a fost oferit de toate fabricile din Câmpina care au sărit cu mână de lucru şi cu materiale de construcţii. Reconstrucţia casei a fost finalizată în 1955, an în care a murit şi Gheorghe Grigorescu, fiul artistului.
