Cireșica, povești nespuse despre restaurantul grădină din apropierea Cișmigiului. Ce se întâmpla când era rostită parola ”aș dori o amandină”

Cireșica, îndrăgitul restaurant grădină din apropierea Cișmigiului, a fost un local celebru, unde bucureștenii obișnuiau să se strângă pentru a petrece, acompaniați de muzica tarafului cunoscutului Zavaidoc. Dar localul avea secretele lui…

Grădina restaurantului era fermecătoare, printre cele mai frumoase din oraș. Copacii înalți și masivi umbreau mesele în zilele caniculare, spre încântarea clienților ce se desfătau cu mâncăruri delicioase și băutură pe măsură.

Cireșica, povești nespuse. Se mânca bine și se asculta muzica lui Zavaidoc

Scriitorul Ion Băieșu amintește despre restaurantul „Cireșica” într-una din scenetele sale, jucată cu mult talent de actorii Coca Andronescu și Octavian Cotescu cu ocazia revelionului anului 1972 (video jos).

Tanța și Costel, renumitul cuplu comic, își amintesc despre petrecerea de la „Cireșica” din urmă cu un an, replicile celor doi despre întâmplările de la restaurant din noaptea Revelionului fiind de-a dreptul memorabile.

Se spune că omul sfințește locul. Ei bine, în cazul de față, la „Cireșica”, binețea venea din ambele direcții. Pe de-o parte, restaurantul de pe bulevardul Kogălniceanu de la numărul 69, aflat la o aruncătură de băț de „Lazăr” și de Cișmigiu, era vestit în București pentru mâncarea gustoasă, băutura din belșug, grădina minunată și atmosfera boemă.

Pe de altă parte, aici se adunau oameni unul și unul, toți dornici fie de a se relaxa fie de a petrece (depinde de ora la care veneau) pe acordurile celebrului lăutar Zavaidoc, care făcea băi de mulțime la finalul performanțelor mai ceva ca unii dintre președinții ultimelor două decenii.

„Coboară neamule, să mănânci peşte batog şi să-ţi cânte Zavaidoc”

Odinioară, pe când Cireșica devenise celebră în tot Bucureștiul pentru chefurile conduse de Zavaidoc, vatmanii anunțau că au ajuns la Cișmigiu cu zicala „Coboară neamule, să mănânci peşte batog şi să-ţi cânte Zavaidoc”. Se spune că în lunile calde, mai ales în a doua parte a zilei, tramvaiele se goleau când opreau la Cișmigiu, pasagerii mergând toți la Cireșica.

Pentru câteva ore cât stăteau la Cireșica, bucureștenii uitau că se află în centrul orașului și intrau într-o oază de liniște, de umbră și de răcoare în grădina restaurantului cu ai săi copaci bătrâni și înalți. Mai mult, localul era unul îndrăgit de actorii de la Teatrul Bulandra, aflat la doar câțiva metri spre Dâmbovița.

Ca să fie boemă treaba până la capăt, la Cireșica vinul se bea… pe „doape”. Adică la fiecare sticlă de vin comandată băgai dopul în buzunar, iar dimineața, ce aveai pe notă trebuia să „se pupe” cu ce aveai în buzunar, scrie Playtech.

Din gama „poveşti cu celebrităţi”, la Ciresica vodka se servea în pahare mari de apă, iar apa în pahare mici de vodkă, astfel că, pentru privitorii neavizaţi, „maeştrii” păreau că beau multă „apă” cu puţină „vodkă”.

Locaţia a fost scoasă şi ea la vânzare la un moment dat, s-a redeschis renovată într-un stil ce o facea o altă cafenea din Bucureşti, practic singurul lucru autentic rămas fiind numele. Apoi s-a închis din nou.

Cireșica ar mai fi fost și… casă de toleranță

Potrivit zvonurilor și legendelor, la Cireșica ar fi funcționat sub mare secret și o casă de toleranță (denumire mai blândă pentru loc unde se practică prostituția).

Tot zvonurile și legendele spun că din cauza asta ar fi și ars Cireșica de fapt, fapt confirmat de locatarii blocului, care susțin că un colonel ar fi avut o fată care se afla printre cele care lucrau ca prostituate.

Nu în ultimul rând, tot zvonurile și legendele spun că această față ascunsă a „Cireșicii” putea fi accesată cu o simplă parolă: cereai chelnerului o „amandină proaspătă”.