Cine a fost „Patriarhul roșu“? Justinian rămâne cea mai controversată imagine a Bisericii Ortodoxe Române. Și-a căpătat porecla pentru că, în loc să fie aproape de „oile“ sale, credincioșii, a preferat să facă pact cu „diavolul“, comunismul, care se instaura în România.
În timpul în care a fost în fruntea BOR, au avut de suferit toate religiile.
Patriarhul Justinian a fost ținut la domiciliu forțat, la schitul Dragoslavele, timp de 6 luni, atunci când a protestat împotriva Decretului 410 din 19 noiembrie 1959, care prevedea că puteau fi primite în monahism doar persoanele care au împlinit vârsta de 55 de ani, bărbații, și de 50 de ani femeile, și în baza căruia, au fost scoși din mănăstiri aproximativ 5.000 de monahi și monahii.
Se spune că Patriarhul Justinian, care s-a născut la 22 februarie 1901, a murit privind cu amărăciune pe geamul mașinii, care-l ducea acasă după o lungă spitalizare, la urmările cutremurului din 4 martie 1977. „Dar ce s-o fi întâmplat cu bisericile mele?”, s-a întrebat el, după care şi-a dat ultima suflare.
Era același om care a băgat Biserica greco-catolică în catacombe, religia greco-catolicilor fiind interzisă de comuniști.
Toate cultele au avut de suferit în perioada comunistă, însă greco-catolicii din Ardeal, care reprezentau aproximativ două milioane de credincioşi, au intrat în ilegalitate, cultul lor fiind desfiinţat printr-un decret.
Preoţii care s-au opus deciziei au fost aruncaţi în temniţe, unde mulţi dintre ei şi-au găsit sfârşitul. Semnalul unificării celor două biserici a fost dat de Patriarhul Justinian Marina, în toamna lui 1948, care i-a ameninţat pe episcopii uniţi că, dacă nu vor lăsa de bună voie turma să se reîntoarcă la staul, se va duce el însuşi să o caute.
De altfel, nu este singura decizie care a tăiat în carne vie în ce avea românul mai sfânt în perioada în care comunismul se instaura în România, respectiv în credință. Însă credința patriarhului era alta, lui Justinian Marina fiindu-i atribuit citatul „Omul nou este omul sovietic, prin urmare, Hristos este sovietic!“.
În ciuda intervenţiilor pe care patriarhul le-ar fi avut pe lângă liderii comunişti, majoritatea preoţilor ortodocşi care s-au opus noului sistem politic au sfârşit în temniţele comuniste, iar până la finalul mandatului lui Justinian zeci de lăcaşuri de cult au sfârşit sub buldozere.
Istoriografia românească l-a reţinut sub numele de „Patriarhul Roşu“, datorită colaborării strânse pe care a avut-o cu autorităţile comuniste.
Potrivit unei analize a istoricului Adrian Nicolae Petcu, cercetător la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), Vasile Leu, fiul episcopului anticomunist Grigorie Leu, ar fi fost cel care l-a numit prima dată pe Justinian Marina „Patriarhul Roşu“.
Vasile Leu era atunci în exil şi şi-ar fi dorit să atragă simpatia românilor de peste graniţe, prin denigrarea liderului BOR, crede cercetătorul.
Misterul morţii episcopul Grigorie Leu al Huşilor a fost dezvăluit după 70 de ani: a murit otrăvit de regimul comunist.
Pe lângă notele CIA, s-au păstrat în arhivele instituţiilor occidentale şi rapoarte mai puţin măgulitoare despre viaţa şi ascensiunea patriarhului.
„Patriarhul Justinian, capul Bisericii Ortodoxe Române, a fost membru al Partidul Comunist din vremea „eliberării” de ocupaţia germană.
În discursul său de încoronare a promis să aleagă membrii clerului dintre preoţii care sunt cei ma potriviţi pentru un „apostolat social”. A declarat, de asemenea, că va ridica monahismul la fel şi educaţia viitorilor preoţi, propaganda religioasă şi metodele de predică, toate acestea urmând să creeze un om nou într-o societate pacifistă.
Punând aceste cuvinte în practică, a introdus cursurile marxism-leninism în mănăstiri, pentru aii reeduca pe călugări şi pe maici”, se arăta într-o notă informativă din octombrie 1951, păstrată în arhiva Radio Europa Liberă (RFE).