„Curba de sacrificiu”, legea prin care angajaților la stat li s-au tăiat salariile în 1931. Practic, într-o incercare disperata de a face economii, la 1 ianuarie 1931 salariile angajaților la stat au fost diminuate cu o cota cuprinsa intre 10% si 23%.
S-a sistat acordarea de sporuri, iar avansarile in functie nu mai atrageau dupa sine cresterea veniturilor.
La 10 februarie 1931, România a luat un nou imprumut extern, numit „de dezvoltare“. Suma totală era de 1,3 miliarde de franci francezi, iar dobânda era una dintre cele mai ridicate ale epocii – 10,23%.
In acelasi an, Marmorosh Blank a dat faliment. Statul a introdus noi taxe, care au provocat inflatie.
In ianuarie 1932 a fost introdusa cea de-a doua „curba de sacrificiu“, prin care salariile erau diminuate cu 10%-12%. Caderea productiei si necesitatea achitarii datoriei externe au secat bugetul. Functionarii de stat erau platiti cu intarzieri de trei pana la sase luni.
Sigur ca si atunci bugetarii au fost nemultumiti. Mai mult, s-au organizat si s-au dus la Mamaia, sa i se planga primului-ministru Nicolae Iorga. Stiti care a fost replica lui Iorga (profesor si el ca formatie): „Daca erati disperati, nu veneati in casa mea. Alaturi este marea”
In perioada aceea, curbele de sacrificiu au provocat derapaje sociale, inflatie si au agravat criza. Partidele de factura legionara au castigat adepti pe fondul nemultumirilor sociale.
Prima „curba de sacrificiu“ asupra salariilor a dus la acumularea unor venituri ale statului de 3,4 miliarde lei.