De ce a fugit Luminița Dobrescu, prima laureată Cerbul de Aur, din țară. Deși publicul român deja o aprecia și iubea, Luminița Dobrescu a devenit cu adevărat faimoasă în anul 1969.
În acel an a devenit prima cântăreață din România și din Europa de Est care a câștigat prestigiosul Festival Internațional „Cerbul de Aur” de la Brașov, cu piesa ”Of, inimioară”.
Aceasta victorie fabuloasă a ei a reprezentat un moment de referință în cariera sa, și a fost o deschidere internațională pentru muzica românească.
Deși mulți au presupus că a luat trofeul deoarece se fla în grațiile soților Ceaușescu, artista, acum susține că aceștia nu au avut nicio legătură cu asta.
„Era a doua ediție a Cerbului de Aur. Am participat eu, Anda Călugăreanu și Mihaela Mihai. A fost un juriu internațional. Am ieșit în unanimitate câștigătoare a acestui festival. S-a zvonit că ar fi fost niște presiuni de sus ca să câștig, dar nu a fost așa… Familia Ceaușescu mi-era fană, într-adevăr. dar înainte de festival nu-i cunoșteam.
Exclus să fi fost vreo presiune. Eu m-am lansat cu patru ani înainte de Cerbul de Aur„
În ciuda faptului că ajunsese să facă parte din elita muzicii ușoare românești din perioada comunistă, Luminița Dobrescu a ajuns să nu se mai identifice cu viața pe care o ducea în România.
Când a hotărât să părăsească țara de baștină și să emigreze în Germania, Luminița Dobrescu nu le-a dezvăluit nimic nici măcar părinților săi.
Abi mai târziu după ce a luat cea mai importantă decizie a vieții ei, Luminița Dobrescu a dezvăluit și ce a determinat-o să facă acest pas:
„Îmi mergea bine în țară, dar am avut 2 motive foarte bine întemeiate. În primul rând, viața mea particulară care nu funcționa. Și 2, oferta acestui om de la securitate care voia să informez… dacă aș fi rămas, nu știu dacă n-aș fi ajuns și eu la vreun compromis…
N-a știut nimeni din România că plec. Părinții mei au înțeles după ce au văzut că un an de zile nu m-am întors. I-am pregătit, nu le-am spus brutal. Nici mama, nici tata nu au știut că rămân afară„
Luminița Dobrescu era prinsă într-o căsătorie nefericită în momentul în care a decis să plece.
„Tatăl meu era desenator tehnic, iar mama casnică, dar o croitorească foarte bună. M-am măritat de tânără, după ce am luat Bacalaureatul. Părinții nu au fost de acord.
A fost un foc de paie, din păcate… El avea mamă, tată nu avea. Întotdeauna este bine să nu trăiești cu părinții, cu socrii în casă. Tinerii trebuie să stea singuri.
Era o situație pe care eu nu o suportam. Soacra mea îl iubea foarte mult și vedea în mine o concurență. În momentul în care am decis să plec, tocmai pentru că căsnicia mea nu funcționa foarte bine, dacă ar fi funcționat nu aș fi părăsit părinții, țara.
Când am ajuns în Germania, am avut un contract. Nu m-am dus la noroc, în niciun caz. Dacă nu știam că merg la o casă de discuri și era totul preparat, nu mă duceam.
Singura greutate a fost să mă adaptez la o lume nouă. nu știam limba, a trebuit să merg la institut să învăț limba germană. Ani de zile nu înțelegeam mentalitatea germană, care este total diferită de mentalitatea noastră balcanică.
Mi-a plăcut curățenia, corectitudinea. Nu poți să ai foarte mulți prieteni printre nemți, dar când ai câțiva, poți să contezi pe ei. Era o viață nouă pentru mine, era o lume nouă.
Era o lume de lux, era o lume în care puteam să îmi permit orice. La început am câștigat foarte bine, dar nu eram bogată. Situația s-a schimbat în decursul vremii.
Am abandonat totul atunci pentru libertate și pentru că mi se dăduse posibilitatea să mă lansez în străinătate. Și cred că oricare altul ar fi făcut exact ca mine.
Mai ales la o vârstă crudă, când nu te gândești foarte mult în momentul în care iei o astfel de decizie”, și-a amintit cântăreața de muzică ușoară.
În prezent artista este căsătorită cu Frank Fisher, alături de care locuiește în Italia.