#secretstory

Imaginile 3 D în cinematografie au fost inventate de un român! Povestea inginerului din Dorohoi care a revoluționat industria

Imaginile 3 D în cinematografie au fost inventate de un român Povestea inginerului din Dorohoi care a revoluționat industria

 Imaginile 3 D în cinematografie au fost inventate de un român! Tehnologia actuală este mult diferită de cea inițială, dar proiecțiile 3D în sălile de cinematograf nu ar fi existat, probabil, fără mintea lui Theodor Ionescu, fizician român, născut în 1899, la Dorohoi.

Sir Charles Wheatstone a dat viață cu primele imagini 3D prin stereoscopie, în secolul XIX, mai exact în 1838, dar proiecțiile în sălile de cinema se datorează inventatorului cu origini române.

Imaginile 3 D în cinematografie au fost inventate de un român. Mintea sclipitoare a inginerului din Dorohoi

Theodor Ionescu este recunoscut oficial, în baza brevetului obținut în 1936, ca deținătorul patentului de invenție pentru redarea imaginilor 3D în cinema și televiziune.

A dat naștere, probabil fără să anticipeze acest lucru, unei dintre cele mai mari ramuri a industriei de divertisment din lume la ora actuală, proiecțiile 3D în cinematografe generând încasări de miliarde de dolari în fiecare an pentru producătorii de film.

Theodor V. Ionescu a fost dedicat întreaga viaţă cercetării în domeniul fizicii, dar şi studenţilor cărora le-a predat la Iaşi şi Bucureşti.

Între 1940 şi 1941, a fost director general al învăţământului superior din Ministerul Educaţiei Naţionale, post din care a demisionat în semn de protest faţă de adversităţile politice ale vremii.

Din momentul în care a devenit profesor, şi-a manifestat constant interesul în dotarea laboratoarelor de cercetare. Numele românului figurează în lexicoanele ”Who’s who”, tipărite în Anglia şi SUA, în dicţionarul biografic al lui  Poggendorf, dar şi în cel intitulat „Men of achievement” (Cambridge, 1977).

Studiile

Theodor V. Ionescu (8 februarie 1899- 6 noiembrie 1988) a fost al cincilea copil dintre cei 11 ai Mariei şi ai lui Vasile Ionescu. În 1908, familia s-a mutat în Botoşani, unde Theodor a frecventat cursurile Colegiului Naţional „August Treboniu Laurian”. Predilecţia spre ştiinţele exacte era evidentă încă de atunci, elevul Ionescu excelând la matematică şi ştiinţe, conform suplimentului „Curierul de fizică” (nr.1), din 1998.

A fost fascinat de progresul din aviaţie, realizând din hârtie o elice de avion în mărime naturală, pe care ar fi fixat-o într-un copac pentru a fi pusă în mişcare de vânt, după cum scrie Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOSR).

După liceu, Theodor Ionescu a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi pe care a absolvit-o în 1921.

Ulterior, a fost ales ca asistent de profesorul Petru Bogdan, pe care îl ajuta la pregătirea experimentelor pe care acesta le prezenta. Deşi era plătit cu o sumă modifcă, Ionescu era mulţumit, căci situaţia financiară a tatălui se înrăutăţise după Primul Război Mondial şi după revoluţia bolşevică din Rusia.

Doi ani mai târziu, Ionescu îşi susţinea teza de doctorat, „Viteza sunetului în lichide”, unde lega velocitatea sunetului de căldura de evaporare. Cu ajutorul rezultatelor obţinute din experimente, Lewis Richardson şi Alexander Bell şi-au scris tratatele despre acustică, mai scrie AOSR.

Profesoratul

Pentru că după reforma agrară din 1921, situaţia financiară a familiei a continuat să se înrăutăţească, Theodor Ionescu a aplicat pentru o bursă oferită de stat pentru a studia în Franţa, unde, sub îndrumarea lui Francois Croze, şi-a dat al doilea doctorat, la Universitatea Nancy, în 1923. În această lucrare, fizicianul a cercetat  spectroscopia cantitativă. Conform AOSR, o perioadă a lucrat şi la Universitatea Sorbona, în laboratorul fizicianului Aime Auguste Cotton.

După ce a revenit în ţară, în 1926, pe când avea 27 de ani, Theodor Ionescu ajungea profesor la Universitatea din Iaşi- post câştigat prin concurs.

Un an mai târziu, prin înaltul decret regal, semnat de Regele Ferdinand I, primea titlul de profesor titular. Aici avea să se împrietenească cu alte personalităţi de seamă precum  chimistul Radu Cernătescu, matematicianul Grigore Moisil, sau filosoful şi sociologul Petre Andrei.

În 1935, se căsătorea cu Constanţa Chirescu, împreună cu care va avea doi copii, pe Valentin şi Andrei.

Premiul de stat al RPR

Aşadar, Ionescu a fost interesat şi de aplicaţii tehnice ale principiilor fizice. Astfel, în 1946, a realizat, împreună cu Mihu, un precursor al magnetronului cu cavităţi multiple, dezvoltat mai târziu de Sir John Turton Randall. Cei doi au construit o instalaţie prin intermediul căreia au obţinut prima „emisie stimulată”, de tip MASER.

Magnetronul este o componentă importantă a dispozitivelor radar care au dus la supremaţia forţelor aeriene britanice şi americane în al Doilea Război Mondial.

În 1962, Ionescu primea premiul de stat al  Republicii Populare Române, „pentru grupul de lucrări din domeniul ionilor negativi si fizicii ionosferei, publicate între anii 1956-1961, valoarea premiului fiind de 40.000 lei”, după cum informează lege5.ro.

Un an mai târziu, fizicianul va obţine brevet pentru imaginea 3D în cinema şi televiziune. Deşi imaginile 3D fuseseră inventate în 1838, de către Sir Charles Wheatstone, iniţial, înregistrarea si redarea imaginilor în relief, s-a concentrat pe desene.

[email protected] Absolventă de Drept, dar atrasă iremediabil de jurnalism. Un drum lung, greu, dar întotdeauna frumos, fie că a fost vorba de jurnalism ... vezi toate articolele