Povestea extraordinară a celui mai ascultat colind din lume. Pornit de la o poezie scrisă de un preot austriac, a devenit femomen mondial

Povestea extraordinară a celui mai ascultat colind din lume. „Silent Night” (în română: „Noapte de vis” sau „Noapte tăcută”) este ce care e considerat, în general, cel mai înregistrat și mai tradus colind din istorie.

Conform unor surse, colindul are peste 137.000 de înregistrări cunoscute, fiind de departe cel mai frecvent înregistrat cântec de Crăciun. A fost tradus în peste 300 de limbi și dialecte din întreaga lume

Melodia simplă, compusă la chitară, și versurile care evocă nașterea lui Iisus în tăcere și pace, au făcut-o să rezoneze cu o mare varietate de culturi și stiluri muzicale, de la clasic la pop și chiar punk.

Colindul a fost declarat de UNESCO drept Patrimoniu Cultural Imaterial.

Click to display the embedded YouTube video

Povestea extraordinară a celui mai ascultat colind din lume. A fost scris într-o perioadă tulbure

Povestea colindului este una dintre cele mai frumoase și mai puțin obișnuite din istoria muzicii de Crăciun. Ea s-a născut dintr-o nevoie urgentă, într-un moment de sărăcie și tulburări politice, și a devenit un simbol global al păcii.

Colindul nu a apărut într-o perioadă de fericire și prosperitate, ci dimpotrivă. Regiunea Salzburg (Austria), unde a fost compus, fusese profund afectată de Războaiele Napoleoniene, trecând prin sărăcie și lupte teritoriale. Populația avea o nevoie profundă de consolare și pace.

Pe de altă parte,  erupția vulcanică majoră din 1815 a vulcanului Tambora (Indonezia) a dus la schimbări climatice globale. Anul 1816 a fost cunoscut ca „anul fără vară” în Europa, aducând foamete și recolte distruse. Aceste evenimente au creat un fundal de mare suferință, făcând ca mesajul de pace al colindului să fie cu atât mai important.

Situația de criză la biserică. Șobolanii stricaseră orga

Versurile originale, în limba germană,  au fost scrise ca o poezie de către preotul Joseph Mohr.  Mohr a scris textul cu doi ani înainte de a fi cântat, în 1816, pe când era preot asistent în localitatea Mariapfarr din regiunea Lungau.

Deși nu se știe cu certitudine, se crede că Mohr a fost inspirat de peisajele liniștite, înzăpezite, din jurul localității, dar și de dorința de a le oferi credincioșilor un mesaj de alinare și speranță în fața greutăților.

Colindul a fost interpretat pentru prima dată în Ajunul Crăciunului din 1818, în mica Biserică Sf. Nicolae din Oberndorf, o localitate de lângă Salzburg.

Franz Xaver Gruber, un profesor de școală și organist dintr-un sat vecin (Arnsdorf), a fost rugat de Mohr să compună muzica.

Legenda cea mai populară spune că orga bisericii se defectase (uneori se dă vina pe șoareci care ar fi ros burduful, alteori pe inundații).  Deoarece orga nu putea fi reparată la timp pentru Liturghia de la miezul nopții, Mohr i-a cerut lui Gruber să compună rapid o melodie simplă, pe care să o poată cânta cu acompaniament de chitară.

În acea noapte, Mohr a cântat la chitară și partea de tenor, iar Gruber a cântat basul. Colindul, atât de diferit de muzica solemnă obișnuită a bisericii, a fost primit cu entuziasm de localnici.

De la o piesă locală compusă în grabă, „Silent Night” a devenit un fenomen mondial

Colindul s-a răspândit inițial prin intermediul familiilor de meșteșugari și cântăreți tirolezi (Zillerthal), care călătoreau prin Europa și îl includeau în repertoriul lor.

Colindul a ajuns în Statele Unite în anii 1840. Versiunea cea mai cunoscută în limba engleză a fost publicată în 1859 de către preotul episcopal John Freeman Young, contribuind la răspândirea sa globală. A fost tradus în peste 300 de limbi și dialecte, fiind colindul cel mai înregistrat din istorie.

Miracolul „Armistițiului de Crăciun” (1914)

Poate cel mai emoționant capitol din povestea colindului a avut loc în timpul Primului Război Mondial.

În Ajunul Crăciunului din 1914, pe frontul de vest, soldații germani și aliați (britanici și francezi) au ieșit spontan din tranșee în No Man’s Land. Se spune că unii soldați germani au început să cânte „Stille Nacht”. Soldații britanici, recunoscând melodia sub numele de „Silent Night”, s-au alăturat.

Acest gest simbolic a dus la un armistițiu temporar, în care soldații au schimbat cadouri, au îngropat morți și au jucat fotbal, demonstrând puterea universală a colindului de a uni oamenii în numele păcii.

În martie 2011, UNESCO a inclus „Silent Night” în lista Patrimoniului Cultural Imaterial.