Povestea lui Emil Gârleanu, scriitorul-militar visător, care s-a stins din viață la doar 36 de ani

Povestea lui Emil Gârleanu, prozator, jurnalist, regizor și scenarist de film român,a început pe 5 ianuarie 1878, în Iași, dar s-a terminat înainmte de vreme, pe 2 iunie 1914, când a încetat din viață la doar 36 de ani. De-a lungul vieții, a scris multe operere literare, studiate și acum în școli, iar cea mai cunoscută este ”Din lumea celor care nu cuvântă”.

Emil Gârleanu a fost copilul lui Emanoil Gârleanu, la bază colonel și care provenea dintr-o familie de răzeși din Gârleni, județul Bacău. Mama sa, Pulheria, era născută la Antipa, și era de origine greacă.

Povestea lui Emil Gârleanu, scriitorul-militar visător. Două lovituri în scurt

Încă din copilărie, mama lui l-a observat prea visător, ceea ce o îngrijora. Emil Gârleanu avea și obiceiul de a se juca de-a soldații și citea cu interes ”Povățuitorul copiilor”, editat de Ion Creangă.

Viața i s-a schimbat brusc când s-a trezit brusc în grija unei mătuși de la Iași. Asta din cauză că părinții i s-au despărțit. Și, cațiva ani mai târziu, prozatorul avea să primească în anul 1896 o veste care l-a marcat profund: mama lui s-a stins din viață. Femeia suferea de tuberculoză.

Emil Gârleanu a fost și militar, pe lângă prozator. Tatăl său și-a lăsat amprenta asupra acestui drum al scriitorului. Concret, Emil Gârleanu a decis să urmeze profesia părintelui lui, când era crescut de mătușa sa din Iași.

În 1889, s-a retras de la liceu, după trei clase efectuate, și se înscrie la Școala Fiilor de Militari din Iași. Se mai spune că o influență în această situație a avut-o și faptul că locuia în apropierea cazărmilor, unde vedea mai mereu arme.

Coleg cu Jean Bart

Din 1892, până în 1896, frecventează ”Școala Fiilor de Militari”, unde coleg îi va deveni Eugeniu Botez, care mai târziu va face parte din literatură cu numele de Jean Bart.

Între 1896 și 1900 a urmat și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, dar a renunțat la aceasta după doar un an și trei luni. A fost exilat în Bârlad, din cauză că avea activitate publicistică, interzisă de regulamentul din armată.

După exil, s-a reîntors la funcția de militar, însă nu s-a putut adapta cerințelor decât șase ani. Așadar, și-a dat demisia și s-a căsătorit cu Marilena Gârleanu la București.

Ce evenimente i-au grăbit moartea

În anul 1914, autorul se îmbolnăvește grav la rinichi. A fost supus unei operații la Spitalul Colțea din Capitală, după care a fost transferat la Câmpulung Muscel. Aici nu a rezistat prea mult. A murit în cele din urmă, din cauza unei congestii renale, la doar 36 de ani.

Trupul său a fost depus la Cimitirul Bellu din București. Se consideră că în ultimii ani din viață, Emil Gârleanu s-a dedicat prea mult funcției de director general al Teatrului Naţional din Craiova.

Prozatorul a repus pe picioare locația și tot cât a stat și la Craiova, a reorganizat revista “Ramuri”. Din postura de regizor, s-a ocupat de filmul ”Cetatea Neamtului”, iar din postura de scenarist, a scris replicile și toate cele necesare pentru filmul ”Dragoste la mănăstire”.

Se consideră că moartea i-a fost grăbită de adversarii lui, care au făcut la un moment dat o campanie de calomniere la adresa lui, când conducea Teatrul Național din Craiova.