#secretstory

Primul lăcaș de cult din București distrus în campania de demolări a regimului Ceaușescu. Povestea bisericii de vizavi de Inter

Primul lăcaș de cult din București distrus în campania de demolări a regimului Ceaușescu. Povestea bisericii de vizavi de Inter

Primul lăcaș de cult din București distrus în campania de demolări a regimului Ceaușescu. Peste drum de hotelul Intercontinental a existat, până în noaptea zilei de 30 aprilie 1977, un monument brâncovenesc de mare frumusețe: Biserica Ienii (numită de bucureșteni și Enei, Ienii sau Ienei), cu Hramul Sfântul Nicolae.

Cutremurul din 4 martie 1977 a devastat Bucureștiul, însă Biserica Enei a rămas neatinsă de cataclism. După demolare, pe locul său a fost pus blocul Dunărea 2

Primul lăcaș de cult din București distrus în campania de demolări a regimului Ceaușescu. 466 de ani de istorie și artă veche au fost pulverizați în numai trei zile

Construcția medievală, ridicată în anul 1611, temeinic clădită din zidărie de cărămidă, înzestrată cu pictură murală originală de secol XVIII în pridvor, cu părți repictate de Gheorghe Tattarescu, a rezistat timp de 466 de ani în fața tuturor marilor primejdii. Până la întâlnirea cu marele cârmaci.

30 aprilie 1977. Turla Bisericii Enei a fost pusă la pământ la adăpostul întunericului, lumina pe bulevardul Bălcescu a fost stinsă, “iar întunericul s-a umplut de praf“Biserica Enei avea să fie primul lăcaș de cult din București distrus în campania de demolări a regimului Ceaușescu, sub pretextul avariilor produse de cutremur.

După Paștele anului 1977, bijuteria de artă brâncovenească a fost dezmembrată, sfâșiată și dărâmată în numai trei zile, zona devenind ”locul de desfășurare a unei acțiuni militare strict supravegheate, colcăind de militari, de macarale și de utilaje blindate“.

Negative ascunse vreme de 30 de ani

La sfârșitul lunii aprilie 1977, arhitectul Radu Ștefănescu, atunci student în anul V la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”fotografiază, timp de mai multe zile, dărâmarea BIsericii Enei, aflată vis-a-vis de facultate.

După ce developează negativele este atât de impresionat de imaginea turlei care se prăbușește, încât hotărăște să închidă negativele în arhiva personală și nu le scoate la iveală decât după mai bine de 30 de ani, în Germania.

Un martor incomod. A fotografiat etapă cu etapă atentatul la patrimoniului Bucureștiul

Arhitectul Radu Ștefănescu a imortalizat barbaria regimului Ceaușescu de la ferestrele facultății.

Pasionat de fotografie, Radu Ștefănescu știa cele mai bune locuri și unghiuri de fotografiere din clădire.

Arh. Radu Ștefănescu: Am avut șansa să fiu la momentul potrivit, în locul potrivit, să am echipamentul foto necesar și mai ales să am o experiență bună pentru fotografiile de arhitectură. În anii de studiu învățasem pe de rost Facultatea de Arhitectură, cunoșteam birourile, „Sala Frescelor“, „Catedra de Istoria Arhitecturii“, „Catedra de Urbanism“, sălile de studiu și alte spații folosite de noi, cotloanele și ascunzișurile din interiorul facultății, precum și diferitele unghiuri de fotografiere.

Biserica Enei a primit ultima lovitură, fatală, noaptea, luminile pe Bulevardul Bălcescu au fost stinse și atunci a căzut și turla Bisericii.

“A fost un act barbar, absolut inutil, iar modul de punere în aplicare a fost de o lașitate nemaivăzută“

Sub pază militară

Arh. Radu Ștefănescu: Totul se petrecea într-un ritm alert, mașinăria militară de demolare funcționa din plin. Militarii acroșau un cablu de oțel între ferestre și trăgeau apoi cablul cu TAB-urile. Motoarele erau turate întinzând la maximum cablurile și părți de construcție se prăbușeau într-un nor de praf. Soldați înarmați cu furtunuri cu jet de apă stropeau mormanele de zidărie ca să împiedice ridicarea prafului.

Practic, biserica Ienii  (Enei) a fost demolată în trei zile, fiind ascunsă de un alt șantier al cutremurului, cel al blocului Dunărea, într-un sit complet închis, departe de ochii trecătorilor, sub pază militară și, la final, la adăpostul întunericului.

malina@mediaflux.ro Absolventă de Drept, dar atrasă iremediabil de jurnalism. Un drum lung, greu, dar întotdeauna frumos, fie că a fost vorba de jurnalism ... vezi toate articolele