Primul metrou din lume era construit integral din lemn și avea peste 30.000 de pasageri . Pe 10 ianuarie 1863, s-a inaugurat la Londra o inițiativa îndrazneata pentru acea vreme: o linie de transport amplasata în subteran.
Primul metrou din lume era așezat imediat sub nivelul străzii si era acționat de locomotive cu aburi. Linia era de fapt un șant acoperit, cu o lungime de 6,5 km.
Ventilatoare puternice, amplasate din loc în loc, aveau rolul sa evacueze, pe cat posibil, aceasta aproape irespirabila atmosferă, deversând-o direct in strada, unde se împraștia deasupra orașului.
Lumea nu numai ca suporta, dar era în admiratie. Se inregistrau aproape 30.000 pasageri pe zi, in trenuri care plecau din zece in zece minute.
Parea un miracol menit sa rezolve infernala problema a circulatiei rutiere centrale, in orasul care in acea vreme numara nu cu mult peste 2 milioane locuitori.
Trebuie să ținem cont de faptul ca infernala circulatie rutiera se desfasura în condițiile în care invenția automobilului nu se patentase înca. Se circula cu mijloace trase de cai, care creau o învălmașala incomparabila cu circulatia „bara la bara” de astazi.
Succesul a determinat extinderea retelei care, in 1880, transporta deja 40 de milioane de pasageri pe an, iar traseele erau in extindere. In 1890, a fost inaugurata prima linie de metrou electrică, al carei succes a determinat electrificarea rapida a intregii retele executate pana atunci.
Exemplul Londrei a fost rapid preluat de alte centre urbane europene. In 1896, a fost inaugurata prima linie subterana de pe continent, la Budapesta, iar in 1898 o noua linie de metrou, la Viena.
Metroul din Paris s-a inaugurat cu mult fast, odata cu turnul Eiffel, la deschiderea Expozitiei Universale din anul 1900. In secolul XX, aproape toate metropolele europene s-au dotat cu asemenea mijloc de transport.
Prima linie din emisfera sudica a aparut la Buenos Aires, in 1913, care de altfel s-a dezvoltat rapid.
Prima linie a metroului din Bucuresti a fost inaugurata la 16 februarie 1979, dar istoria lui este mult mai veche. In anul 1908, tanarul student Dimitrie Leonida – ajuns mai tarziu o somitate in lumea tehnicii – si-a ales ca tema a lucrarii de licenta proiectul pentru constructia unei linii de metrou in capitala Romaniei.
Proiectul a avut succes, dar incercarea de a-l valorifica s-a izbit in anii urmatori de lipsa fondurilor. Tot lipsa fondurilor a impiedicat o initiativa din 1929-1930 si alta din 1936-1940, cand, de altfel, apropiindu-se razboiul, metroul trecea pe plan secund.
Initiativa a regimului comunist din 1952 s-a izbit de insistenta sovieticilor de a da metroului si o functie de aparare militara, prin construirea tunelurilor si a statiilor la adancimi cuprinse intre 20 si 40 metri. Ne lipseau atat mijloacele financiare, cat si cele tehnice. Nici solul nu era favorabil unei asemenea solutii.
Abia in 1972 s-a inceput proiectarea liniei de metrou bucurestene, dupa modelul primei linii londoneze: imediat sub nivelul strazii.