#secretstory

Cea mai spectaculoasă salină din Europa se află în România. ”Secretele” minei care datează de pe vremea romanilor

Cea mai spectaculoasă salină din Europa se află în România. Secretele minei care datează de pe vremea romanilor

Cea mai spectaculoasă salină din Europa se află în România. Salina Turda este cel mai interesant subteran modelat de oameni de pe continentul nostru și, potrivit specialiștilor, printre cele mai atractive din lume. Este subteranul pe care oamenii l-au creat într-un mediu natural deosebit, în adâncul Transilvaniei, săpând în sarea depusă după evaporarea mării care acoperea toată regiunea în urmă cu milioane de ani. Acum, sarea din Salina Turda ar putea asigura necesarul de sare pentru toată Planeta timp de 60 de ani, dacă ar fi cazul.

Situat în partea de nord-est a orașului Turda, zăcământul de sare cu o grosime medie de 250 de metri a fost exploatat sistematic, inițial prin lucrări de suprafață, iar mai târziu – în subteran. Se presupune că lucrările au debutat la Turda în perioada ocupației romane în Dacia, când orașul purta denumirea latină de Potaissa, cea mai bună dovadă în acest sens fiind existența unor galerii de exploatare piramidale, despărțite prin împletituri de nuiele, redescoperite în anul 1862.

Începând cu Retragerea Aureliană din anul 271 și până în jurul anului 1000, sigura dovadă care ar putea atesta continuarea extracției de sare o reprezintă dezvoltarea unui cartier meșteșugăresc pe Dealul Zânelor, populația locală având cel mai probabil nevoie de aceste resurse în vederea consumului intern, dar și al unor posibile schimburi.

Primele file ale poveștii Salinei Turda s-au scris, așadar,  în timpul ocupației romane în Dacia, când orașul purta denumirea latină de Potaissa, odată cu începuturile mineritului sistematic pentru exploatarea fierului, a minereurilor polimetalice, a aurului, argintului și a sării în Transilvania.

Exploatarea sării în epoca romană este probabilă, însă lipsesc dovezile certe privind această activitate. Se poate că marile exploatări medievale și moderne (până în prima treime a secolului XX) și prăbușirile bolților în vechile ocne, urmate de apariția lacurilor sărate, să fi distrus urmele exploatărilor antice.

Cea mai spectaculoasă salină din Europa se află în România. Primele atestări documantare ale ”ocnei de sare”

Dar începuturile mineritului în sare, în sensul în care acest concept este definit în prezent, se situează în timp la nivelul secolelor XI – XIII, spun geologii.

În anul 1075, cancelaria maghiară, într-un document în care face referire la Transilvania, menționează și despre vama ocnelor de sare “la cetatea ce se cheamă Turda, în locul ce se cheamă în ungurește Aranyas, iar în latinește Aureus”. Cetatea Turda a avut în acea perioadă rolul de a apăra aceste resurse, considerate strategice.

Însă, primul document care vorbește în mod explicit de existența unei exploatări de sare la Turda datează din 1 mai 1271, fiind emis de cancelaria maghiară. Prin actul menționat, se dăruia capitlului din Transilvania „ocna de sare de la Turda”. Ulterior, atât capitlul din Strigoniu, cât şi cel din Alba Iulia și episcopul Transilvaniei căpătau privilegii pentru folosirea sării din Ocna din Turda.

Documentele mai vorbesc și despre importanța Salinei Turda, caprincipala sursă de aprovizionare din regiune.

Bani și cadouri: un butoi de vin, un bou și 100 de pâini

În anul 1867, mineralogul Johann Fridwaldsky afirma că „aceste ocne sunt vrednice de cea mai mare admirație și curiozitate”, fiind ”atât de vestite încât aproape că nu au egal în întregul răsărit”.

Se spune că în Salina Turda, sarea a fost exploatată doar de oameni liberi. Minerii erau angajați pe o perioadă de un an, pe data de 7 ianuarie. Salariul era de 12 florini pe an.

Tăietorii de sare mai primeau un dar comun la cele patru sărbători (Crăciun, Paște, Rusalii și Ziua tuturor sfinților), un butoi de vin, un bou şi 100 de pâini. Uneori boul era răscumpărat cu 4 florini, iar pâinea cu doi florini.

Mărire și decădere

Actuala salină își are originile în jurul anului 1690, când sunt săpate puțurile din cupola camerei „Terezia” și, la scurt timp, cele ale minei „Sf. Anton”, perimetru în care activitatea de exploatare va continua pentru aproximativ 240 de ani. Există o descriere detaliată a sistemului în care fusese construită ocna, a unei saline mult mai mari și mai vechi, aflată în conservare începând cu anul 1762 pentru a evita surparea, precum și a procedeelor utilizate în vederea exploatării:ferirea zăcământului de infiltrările de apă, extragerea sării cu ajutorul crivacului, acționat prin forța cailor, alături de situația locuitorilor din Turda, angrenați în activitățile de tăiere a sării.

Salina de la Turda resimte, începând cu anul 1840, concurența puternică exercitată de către salina de la Ocna Mureș, ajungând să fie depășită de aceasta în importanță la nivelul Transilvaniei și devenind treptat o rezervă. În 1862, exploatarea sării în puțul Anton este sistată, iar transportul sării către suprafață devine din ce în ce mai dificil, din cauza pantei abrupte.

Astfel, este construită galeria de transport denumită „Franz Josef”, cu o lungime de aproape un kilometru, ce conecta intrările puțurilor din Valea Sărată cu depozitele din zona Turda Nouă. Concomitent, s-au realizat modernizări și lărgiri, fiind adăugate două camere laterale: „Rudolf” și „Ghizela”, asupra cărora se concentrează extracția.

În ciuda acestor eforturi de revigorare a activităților de exploatare a sării, dotările învechite și tehnologia de extracție cu un randament scăzut, rămasă neschimbată față de secolele anterioare, alături de condițiile grele de muncă și salariile mici, ce impuneau dese mișcări de protest, și de creșterea în importanță a zăcămintelor de la Ocna Dej și Ocna Mureș, duc la punctul culminant, reprezentat prin închiderea minei în anul 1932.

Renașterea Salinei Turda

Deși accesul vizitatorilor a fost permis în anumite intevale din perioada comunistă, mina nu a fost utilizată la adevărata sa valoare.

Renașterea sa are loc abia în anul 2008, când salina intră într-un amplu proces de reamenajare, fiind reintrodusă în circuitul turistic în ianuarie 2010, constituind, prin expunerea utilajelor folosite în trecut la exploatarea și transportul sării, un adevărat muzeu al mineritului în sare, dincolo de una dintre cele mai moderne baze turistice și de tratament din Transilvania.

Proiectul de reamenajare a Salinei Turda a însemnat transformarea sa într-un parc subteran unic.

 

 

.

[email protected] Absolventă de Drept, dar atrasă iremediabil de jurnalism. Un drum lung, greu, dar întotdeauna frumos, fie că a fost vorba de jurnalism ... vezi toate articolele