Cum era odinioară pedepsit adulterul în România. În țara noastră, cu un secol în urmă, femeile care ajungeau să „strice casa cuiva” trebuiau să suporte anumite consecințe. Pe atunci, familia tradițională era perpetuată în societate, având la bază o înaltă moralitate. Această cultură era promovată preponderent în mediul rural, fiind într-un contrast cu femeia din mediul urban unde moralitatea era înțeleasă de la sine.
Informații potrivit cărora realitatea era cu totul alta, apar în monografiile sociologice coordonate de Dimitrie Gusti. Adulterul putea fi întâlnit atât în cazul familiilor de la țară cât și în cazul celor din mediu urban. Infidelitatea avea consecințe care menite să strice reputația, mai ales a femeilor în societate.
Un astfel de exemplu este cel din localitatea Nerej din județul Vrancea unde „fetei i se pune o țoală în cap la horă, dacă umblă cu un om însurat, sau dacă flăcăii află că ea trăiește cu cineva”. Acest caz nu este unul particular pentru că în anul 1930, în localitatea Runcu din județul Gorj, femeia înșelată trebuia să recurgă la violențe fizice asupra femeii cu care soțul avea o aventură, scrie Playtech.ro.
Aceasta din urmă trebuia să primească un astfel de tratament și din partea amantului său prin care demonstra satului că astfel „se desparte” de ea. Femeia înșelată a urmărit-o pe cea „vinovată” atunci când era mai multă lume în preajmă pentru a face-o de rușine.
În aceste cazuri de adulter se pare că femeile erau cele „vinovate” de întâmplare, iar daca mariajul era destrămat, acestea ajungeau să fie disprețuite de către comunitate. Pe de altă parte, bărbații care „călcau strâmb” erau priviți cu indulgență, lucru întâlnit atât în mediul rural, cât și în mediul urban, dar și în alte țări, nu doar în România.
Deși bărbații erau mai „privilegiați”, aceștia nu erau neapărat mai fericiți în cazul unor relații extraconjugale. Exemplul vine de la scriitorul Gala Galaction care, în jurnalul său notează că deși soția lui știa că are o amantă, în fiecare zi îi reproșa existența unei alte femei în viața sa, neștiind cum să iasă din bucluc.
Chiar dacă bărbații erau prinși „cu mâța-n sac”, de cele mai multe ori, traiul în comun continua.