Istoria merdenelelor. Cum a ajuns plăcinta împrumutată de la turci să devină preferata românilor

Toată lumea iubește merdenelele. Plăcinta cu foietaj și brânză sărată, pe care o găsim la toate patiseriile și care caldă e perfectă. Dar nu multă lume știe, nu-i așa, istoria merdenelelor.

Deși pare că este un preparat modern, merdeneaua a ajuns la noi în țară, din Dobrogea și până în Ardeal chiar de dinainte de Marea Unire.

Istoria merdenelelor. Numele i se trage de la …sucitor

În timp ce Radu Anton Roman o descria ca fiind „plăcinţica modestă, mirosind a şalvari peticiţi, merdeneaua s-a târât, ambiţioasă şi fără scrupule, până la poalele Feleacului, unde a leşinat de bucurie”, Ecaterina Hulea ne dezvăluie originea acestui preparat delicios.

Pasionată de tradițiile românești, aceasta a explicat faptul că plăcinta cu brânză pe care o numim merdenea provine din Turcia și a ajuns la noi în zona Dobrogei. Numele preparatului este legat de denumirea pe care o poartă sucitorul în limba turcă.

Ca și denumire, ea provine de undeva din zona Dobrogei, de la turci. Turcii folosesc la întinsul foii un sucitor, noi așa îi spunem, dar la ei e un pic mai subțire și se numește merdenea

Rețetă de merdenele cu brânză sărată

Pentru a pregăti o rețetă savuroasă de merdenele trebuie să pregătești 600 de grame de făină, pe care le așezi într-un bol. În centrul său se formează o gaură unde se toarnă drojdia înmuiată în lapte, aflat la temperatura camerei.

Deasupra se adaugă un ou, zahăr, un praf de sare și lapte cât cuprinde pentru a înmuia făina.

După ce aluatul se frământă, se trece la umplutură. Aceasta se prepară din brânză dulce sau sărată, peste care se adaugă sare, ouă, griș și, după gust, unele mirodenii.

După ce aluatul se dospește, acesta se întinde în formă de pătrat și se împăturește fiecare colț, după ce a fost așezată umplutura în centru. Chiar dacă unele dintre cele mai delicioase sunt variantele prăjite în ulei, merdenelele se pot pune și la cuptor. În 20 de minute ele sunt gata.