Iubirea interzisă din viața scriitorului Zaharia Stancu. Maria, poeta care l-a divinizat până la moarte și dincolo de ea

Nu s-au știut prea multe despre iubirea interzisă din viața scriitorului Zaharia Stancu. Amănunte au apărut mult după moartea scriitorului, o dată cu publicarea Memoriilor femeii care l-a iubit: poeta Maria Bănuș, fiica lui Max Bănuș, director la Banca Marmorosch Blank.

Născut pe 5 octombrie 1902 la Salcia, în județul Teleorman, viitorul scriitor Zaharia Stancu a abandonat școala la vârsta de 13 ani și a avut diverse meserii până în 1919, când s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București.

În 1948 Zaharia Stancu a publicat romanul Desculț, care i-a adus celebritatea, iar viitoarele sale opere au fost în scurt timp incluse în programele școlare.

Iubirea interzisă din viața scriitorului Zaharia Stancu. Celebritatea și Maria

Scriitorul a fost numit director al Teatrului Național din București, funcție pe care a deținut-o între 1946 și 1952, apoi, între 1958 și 1968, a fost înalt responsabil al Editurii pentru Literatură și Artă și președinte al Uniunii Scriitorilor.

Zaharia Stancu a murit pe 5 decembrie 1974, la vârsta de 72 de ani.

Maria Banuș s-a născut în data de 10 aprilie 1914, în Capitală, și a fost fiica lui Max Banuș, director la Banca Marmorosch Blank.

A fost crescută în spiritul educației și a beneficiat de cursuri particulare, urmând, într-un final, cursurile Facultății de Drept, ca mai apoi să se reorienteze profesional și să aleagă Facultatea de Litere de la Universitatea din București.

A doua facultate s-a dovedit a fi mai mult pe placul tinerei, întrucât, în 1928, a debutat în revista Bilete de Papagal, a lui Tudor Arghezi.

Mai apoi, a colaborat cu ziarul Azi, condus de cunoscutul Zaharia Stancu, publicând, în paralel, primul său volum de poezie numit Țara Fetelor, la Editura Cultura Poporului.

Lucrând cu Zaharia Stancu la ziarul Azi, Maria Banuș s-a îndrăgostit nebunește de acesta și nu a durat mult până să-l numească „bărbatul vieții sale”. De altfel, cei doi împărțeau o viziune comună, pro-comunism, astfel că legătura s-a creat imediat și fără prea mari probleme, aproape natural, s-ar putea zice.

Dezvăluirea unei mari iubiri

Maria Banuș va scrie mai târziu în amintirile sale:

“Moare Zaharia Stancu. Moare de un cancer, năpădit de metastaze. E înconjurat de familia lui. Eu sunt o scriitoare care dau telefoane acasă la el să mă interesez cum îi merge şi vorbesc cu femeia de serviciu sau cu nevastă-sa.

Nuşa zice: “Şi eu sunt bolnavă. Am venit puţin acasă. Câteodată îi e mai bine, câteodată mai rău. Azi-dimineaţă, mi-a telefonat cumnatu-meu că a dormit şi a mâncat bine. (…)

El e un mare scriitor, tradus în zeci de limbi. Propus pentru Nobel. Vin ziarişti să-l vadă din străinătate şi dacă nu-l pot vedea, merg în satul lui, la Salcia, pe care-l cunosc sub numele de Omida din cărţile lui, ca să vadă meleagul natal şi pe surorile lui.

Moare Preşedintele Uniunii Scriitorilor. Ce a fost el pentru mine în ultima etapă a vieţii noastre? Preşedintele. Un preşedinte bun pentru obşte şi care pentru mine n-a existat în nici un fel şi eu n-am existat pentru el. Ca şi cum am fi fost amândoi morţi de mult. Mai glumeam câteodată, rar când mergeam să-l văd, în biroul de la Uniune, să-i duc câte o carte de a mea.

Cine a fost acest bărbat pe care l-am iubit cu patimă şi cu dorinţa de a muri la despărţire şi cu dorinţa chinuitoare de a avea un copil de la el, un bărbat pe care l-am purtat în sânge, toată tinereţea mea, când am fost şi când n-am fost cu el, pe care l-am urât, l-am dispreţuit, l-am admirat. N-am avut copil de la el. Viaţa, cum se zice, ne-a despărţit.”

Minciuni, promisiuni și o iubire pe viață

Zaharia Stancu era căsătorit încă din 1925 cu Nicolina Păun, o învățătoare din Turnu Măgurele cu care avea un fiu, Horia, care va deveni medic și scriitor, iar relația cu Maria Banuș se consumase în perioada de dinainte de război.

Maria Banuș povestește în memoriile ei: “

Şi cum m-a bătut, şi cum m-a minţit şi cum s-a logodit oarecum cu mine, venind în familie, la ceai, (mirosea ceva în văzduh a escrocherie sentimentală – mă temeam, plutea minciuna în aer) şi zicea că divorţează, dar părinţii au scris la primăria din Salcia şi au aflat că nu există niciun proces de divorţ (nu la Salcia la primărie, mi se pare că la tribunalul din Roşiorii de Vede, unde zicea el că are loc procesul) şi pe urmă cum am zăcut şi cum am urlat la mama şi cum am vrut să mă sinucid şi cum m-am măritat, şi cum am vrut un copil de la el.” (Însemnările mele, Cartea românească, 2014)

Iubirea pentru Zaharia Stancu îi va marca poetei întreaga viață, iar dispariția lui a suportat-o greu, în ciuda faptului că avea de mult timp propria ei familie.

Maria Banuș a fost căsătorită cu inginerul constructor Sorin Ebner, un bărbat care a divinizat-o, în pofida capriciilor ei sentimentale, și care i-a fost alături întreaga viață. Maria Banuș a încetat din viață pe 14 iulie 1999 la București, la vârsta de 85 de ani.

Cartea de memorii “Însemnările mele” a fost tipărită postum, în aprilie 2014, pentru a marca 100 de ani de la nașterea scriitoarei.