Povestea lui Gala Galaction, traducătorul Sfintei Scripturi. A renunţat la călugărie după ce s-a îndrăgostit la mănăstire
Povestea lui Gala Galaction, traducătorul Sfintei Scripturi. Pe numele său adevărat, Grigore Pişculescu, a fost preot ortodox şi profesor universitar de religie, jurnalist şi traducător. Una dintre cele mai mari moşteniri lăsate românilor a fost traducerea Sfintei Scripturi.
De-a lungul celor 82 de ani de existenţă, Gala Galaction s-a împărţit între cariera preoţească şi un talent scriitoricesc deosebit.
Povestea lui Gala Galaction, traducătorul Sfintei Scripturi.A rămas repetent ca să poate fi coleg de clasă cu Arghezi
S-a născut pe 16 aprilie 1879, în satul Dideşti din Teleorman, fiind primul fiu al familiei Nicolae Pişculescu. Tatăl se trăgea dintr-o familie bogată de macedoni, iar mama era fiica preotului Constantin Ostreanu, parohul bisericii Sf. Teodor din Rosiorii de Vede.
A fost atras de biserică încă de mic copil, prin prisma mamei sale, care i-a insuflat dragostea de Dumnezeu.
După absolvirea şcolii generale, a plecat la Bucureşti şi s-a înscris la Liceul ”Sf Sava”. Aici l-a cunoscut pe poetul Tudor Arghezi, cel cu care va rămâne bun prieten vreme de 60 de ani.
Arghezi era cu un an mai mic şi, ca să poată fi colegi, Gala Galaction a rămas un an repetent. Alături de Arghezi, în liceu şi-a descoperit pasiunea pentru literatura şi a avut primele încercări literare. După liceu s-a înscris la Facultatea de Litere, atras de o carieră didactică. În aceeaşi perioadă a frecventat cercul literar al lui Alexandru Macedonski.
O întâmplare din primul an de studenţie avea să îi schimbe destinul. A făcut un pelerinaj la mănăstirile din Moldova şi cu această ocazie a fost fascinat de viaţa monahală. După vacanţă, cu gândul la preoţie, a abandonat Facultatea de Litere şi s-a înscris la Teologie, decis să devină preot.
Cum şi-a ales numele de Galaction și cum s-a îndrăgostit la mânăstire
În scurt timp după intrarea la Teologie, viitorul preot avea să îşi aleagă un nume. Se spune că, într-un pelerinaj la Mănăstirea Neamţ, Grigore Pişculescu a văzut scris pe un perete numele Galaction şi aşa s-a ales cu pseudonimul cunoscut astăzi.
Tânărul student avea intenţia de a se călugări, iar ”Galaction” ar fi trebuit să fie numele de călugăr.
Preot la 43 de ani
La vârsta de 43 de ani, Grigore Pisculescu este hirotonit preot. Mai târziu, între anii 1922-1926, a activat ca misionar în Arhiepiscopia Bucureştilor.
A fost profesor titular la Catedra de Introducere şi Exceza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1941), devenind mai târziu decanul acesteia. După anul 1941, el se intoarce in Bucureşti, unde este numit profesor la catedra de Exegeza Vechiului Testament, la Facultatea de Teologie, până în anul 1947.
În anul 1947, după ce renunţă la postul de profesor universitar, părintele Galaction este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Academiei Române.
Preotul Gala Galaction a fost ales în 1954 membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor. În acelaşi an este ales şi deputat în Marea Adunare Naţionale. Ajunge membru onorific al Academiei Române în anul 1955. Ca deputat a militat pentru neimplicarea politicului în biserică.
A tradus Sfânta Scriptură timp de 6 ani
Cel mai mare merit al lui Gala Galaction rămâne traducerea Sfintei Scripturi în limba română. Traducerea s-a dovedit o muncă titanică care a durat între anii 1928-1934, pe vremea când era profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău. Gala Galaction a lucrat la traducerea Sfintei Scripturi ajutat de părintele Vasile Radu.
Lui Galaction îi aparţin cărţile deuterocanonice, lov şi Noul Testament. Alături de prietenul său Arghezi, Galaction a avut o activitate publicistică intensă, editând revistele „Cronica” şi „Spicul”, în perioada 1915-1918.
