Povestea lui Louis Renault, unul dintre pionierii industriei auto. A murit în închisoare și a lasat prin testament compania celor 40.000 de angajați

Povestea lui Louis Renault, unul dintre pionierii industriei auto este, în egală măsură, spectaculoasă și tragică. Născut în 1877, Louis  a construit prima maşină în 1898, după ce a angajat doi muncitori să-l ajute să facă modificările necesare la motoare mai vechi. A numit maşina Voiturette și a primit 13 oferte ferme de cumpărare pentru ea. Așa a început totul.

Ajunul Crăciunului din 1898 avea să fie unul special pentru tânărul Louis. O petrecere în Montmartre și câțiva prieteni curioși de invenția lui au făcut ca prototipul Voiturette să devină celebru. Un pariu pus cu amicii săi și rampa de pe strada Lepic din cartierul parizian aveau să fie ingredientele care în acea noapte îi vor aduce lui Louis 12 comenzi ferme pentru Voiturette.

În acea noapte se năștea de facto constructorul auto Renault.

Intuind potenţialul comercial al invenţiei sale, i-a cooptat în afacere pe fraţii săi Marcel şi Fernand. Cu toții au pus bazele companiei Renault Frères în 1899, potrivit Bussines Magazin.

Povestea lui Louis Renault. Nevoit să se descurce sigur

Totuși, la scurt timp a rămas fără sprijin, pentru că Marcel a murit într-un accident de maşină, iar Fernand s-a retras din motive de sănătate.

Ca să salveze afacerea, la începutul Primului Război Mondial, Renault a propus ca fabricile de maşini să producă arme de 75 mm, folosind presa hidraulică. Carcasele erau însă predispuse la explozii și peste 600 de arme de 75 mm au fost distruse în explozii premature în 1915, iar cei care le foloseau au fost ucişi sau răniţi.

Totuși, Louis Renault a fost decorat cu Marea Cruce a Legiungii de Onoare datorită contribuţiilor aduse cu fabricile sale în perioada războiului.

Acestea au produs în masă în 1919 tancul Renault FT-17. În perioada dintre războaie, Renault s-a ocupat de extinderea rapidă a companiei în timp ce făcea designul pentru noi invenţii, din care mare parte sunt folosite şi astăzi: amortizoarele de şocuri hidraulice, frâna cu tambur, aprinderea cu gaz comprimat, aparatul de taxare.

În 1938, Renault l-a vizitat pe Adolf Hitler, iar până în 1939 a devenit un furnizor important pentru armata franceză.

La întoarcerea sa din SUA, unde fusese trimis pentru a solicita tancuri, a găsit în ţară armistiţiul germano-francez în urma căruia a fost forţat să colaboreze cu germanii, pentru care a produs peste 34.000 de vehicule în patru ani. În perioada nazistă de ocupare a Franţei compania se afla sub controlul germanilor, iar Renault a devenit nepopular printre membrii rezistenţei franceze.

Fabricile sale au fost  bombardate de britanici în martie 1942.

După eliberarea Franţei din 1944, Renault s-a predat şi a fost acuzat de colaborare industrială cu armata germană. Industriaşul a declarat că a menţinut uzina deschisă pentru a-i împiedica pe nazişti să-i ia materialele şi echipamentele şi să păstreze locurile de muncă ale muncitorilor.

A fost închis în închisoarea Fresenes și s-a îmbolnăvit, astfel că a fost mutat la un spital de psihiatrie, iar apoi la un azil. A murit la patru săptămâni după încarcerare, aşteptând încă procesul.

Testamentul lui Renault

La patru luni după moartea lui, în 1945, un ordin al generalului Charles de Gaulle a decretat dizolvarea Société Anonyme des Usines Renault şi naţionalizarea acesteia sub noul nume Régie Nationale des Usines Renault (RNUR).

În testamentul lui, Renault spunea că vrea să lase compania celor 40.000 de angajaţi.

Soţia lui, deşi deţinea împreună cu fiul 95% din acţiuni, nu a primit nimic după naţionalizare. Ceilalți acţionari au primit compensaţii.

Până în 1956, Renault a fost cea mai mare companie naţionalizată a Franţei, cu 51.000 de angajaţi, 200.000 de automobile produse şi un profit de 11 milioane de dolari anual.