Se redeschide Combinatul Oțelul Roșu. Istoria uzinelor metalurgice din comunism, care au dat numele unui oraș
Se redeschide Combinatul Oțelul Roșu, a anunțat premierul Marcel Ciolacu, urmând a fi create 600 de locuri de muncă noi.
”Combinatul Oțelul Roşu va fi salvat și redeschis! Grup UMB, condus de domnul Umbrǎrescu, va investi aici peste 300 de milioane de euro și va crea peste 600 de locuri de muncă noi”. a mai spus premierul.
Se redeschide Combinatul Oțelul Roșu. În mica localitate au venit oameni din toată regiunea
Mai puțin de 8.500 de oameni mai locuiesc în orașul Oțelu Roșu, unde uzinele metalurgice înființate în urmă cu peste două secole au fost extinse după Al Doilea Război Mondial.
În primii ani ai regimului comunist, mica așezare de pe valea Bistrei, numită Ferdinand până atunci, a primit numele Oțelul Roșu și a devenit un oraș muncitoresc, a cărei comunitate își lega viața de uzinele metalurgice construite de cealaltă parte a râului Bistra.
Presa comunistă lăuda transformările prin care comuna din Banatul Montan, aflată la poalele Munților Poiana Ruscă și Țarcu, a trecut de la începutul anilor ’50.
Primele cartiere de blocuri au fost ridicate în apropierea uzinei metalurgice, pentru familiile de muncitori stabilite în Oțelu Roșu din toate colțurile României. Noii veniți au fost angajați la uzinele metalurgice și la minele din împrejurimi.
„Mult timp combinatul a ținut în viață toată valea Bistrei. De prin anii ’90 a fost închis și vândut pe bucăți. Laminoarele au fost distruse, iar oțelăria nu știu dacă va mai porni vreodată”, spune un fost angajat al combinatului.
Laudat în presa comunistă
Presa comunistă lăuda transformările prin care comuna din Banatul Montan, aflată la poalele Munților Poiana Ruscă și Țarcu, a trecut de la începutul anilor ’50.
Primele cartiere de blocuri au fost ridicate în apropierea uzinei metalurgice, pentru familiile de muncitori stabilite în Oțelu Roșu din toate colțurile României. Noii veniți au fost angajați la uzinele metalurgice și la minele din împrejurimi.
Un club muncitoresc, un aprozar, o bibliotecă și câteva spații de recreere erau enumerate printre locurile care îi făceau pe muncitori mândri de orașul lor. Însă nimic dintre acestea nu echivala cu amploarea la care au ajuns Uzinele din Oțelu Roșu.
Uzinele din Oțelu Roșu, o istorie de două secole
Uzinele din Oţelul Roşu (Caraș-Severin) și-au început activitatea la începutul secolului al XIX-lea, sub numele Ferdinandsberg.
Aici era prelucrată fonta produsă în topitoriile de la Rusca Montană și Rușchița. În perioada interbelică, uzinele din Oțelu Roșu făceau parte din trustul „Titan – Nădrag – Călan” al magnaților Max și Edgard Auschnith, iar după război au fost naționalizate.
În anii ’50, Oţelul Roşu producea foi de tablă şi era singura uzină din România care livra bare de oţel (4.000 de tone anual) şi fier laminat la rece (1.200 de tone anual), arătau documentele vremii.
Cu timpul, centrul metalurgic a fost extins, iar numărul angajaților săi a ajuns să depășească 5.000 de oameni.
O oțelărie electrică a intrat în funcțiune în anii ’70, iar în componența noului combinat se mai aflau laminoarele, o fabrică de oxigen, o fabrică de var și dolomită, o turnătorie și ateliere mecanice.
„
