Viața lui Vasile Conta, ministrul care a cerut scoaterea religiei din şcoli

A fost și un mare iubitor și apărător al Basarabiei. Tatăl său, preot de meserie, a început să-și desfășoare cariera preoțească în satul Ghindăoani din județul Neamț.

Între anii 1865–1869, pe când era elev în ultimele clase ale Liceului Național din Iași, și-a petrecut vacanțele pe pământul Basarabiei, la Cahul, unde tatăl său, preotul Grigore Conta, ajunsese protoiereu.

Biografie asemănătoare cu a lui Eminescu

Biografia lui, seamănă izbitor cu cea a lui Eminescu: amândoi genii, amândoi au murit la vârste tinere, au fost junimişti şi deschizători de drumuri în domeniul lor.

Conta  începe clasele primare la Târgu Neamţ (unde l-a avut coleg în primul an pe Creangă), face gimnaziul la Iaşi (şi-a întrerupt studiile pentru a însoţi, ca şi Eminescu, o trupă de teatru ca sufleor), va avea bursă de studii în străinătate (Belgia), de unde se va întoarce cu diplomă în drept, pe care-l va preda la Universitatea Iaşi.

Va fi şi deputat dar, pentru scurt timp, şi ministru al învăţământului (Cultelor şi Instrucţiunii Publice).

Este creatorul primului sistem filozofic original în gândirea românească (Teoria fatalismului, Teoria ondulaţiei universale, Originea speciilor etc).

Din “Viaţa filozofului Vasile Conta”, carte documentară semnată de Mihai David Ghindăoani, apărută la Editura “Crigarux”, aflăm multe informaţii inedite despre cel aniversat astăzi.

Problemele de sănătate i-au grăbit sfârșitul

Spre sfârşitul anului 1881 pleacă la Pisa, Italia, unde mai fusese şi de unde se întorsese mai bine cu sănătatea lui din ce în ce mai şubrezită, dar după câteva luni revine în țară.

La 21 aprilie 1882, la 36 de ani, firul vieţii sale tumultoase s-a întrerupt. Este adus, din Bucureşti unde locuia pe strada “Stele”, nr. 6, la Iaşi şi înmormântat la “Eternitatea”.

Iată ce scria, printre altele, Eminescu în “Timpul” din 25 aprilie 1882: “S-a săvîrşit din viaţă fostul ministru de Culte şi instrucţiune publică Vasile Conta (…) În dealmintrelea fondul caracterului lui era blând şi inteligenţa sa caldă; nici nu se putea altfel, căci era originar din ţinutul Neamţului, din acea rasă arhiromână de munteni care vorbeşte şi cugetă încă şi astăzi precum se scria în secolul al şaptesprezecelea. (…) Conta era un român get-beget şi ca atare onest în fundul inimii lui şi iubitor de adevăr”.