Ce semnificație are data de 24 ianuarie. Este zi liberă pentru români
Data de 24 ianuarie este zi liberă legală pentru români, fiind ziua în care sărbătorim Mică Unire. În anul 1859, s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române – Mica Unire, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești. Această zi este marcată prin diferite festivități în toată țara.
Unirea Principatelor Române sau Mica Unire
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și a Țării Românești a fost primul pas important în procesul Unirii. Acest lucru s-a întâmplat pe 5 ianuarie 1859 în Moldova și pe 24 ianuarie 2859 în Țara Românească.
Ziua de 24 ianuarie rămâne consemnată în analele României ca ziua în care s-a săvârșit Unirea Principatelor Române în anul 1859.
La mijlocul secolului al XIX-lea, soarta principatelor Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor.
Situația s-a schimbat în urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman.
După război, în 1856, prin Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc și principatele Moldovei și Țării Românești.
De exemplu, Moldovei i se atașează trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad.
În contextul discuțiilor despre unirea celor două principate, în 1857 Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui „referendum” (consultarea populației cu drept de vot) despre Unire.
În acest scop, se constituiau adunări Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc, care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române, potrivit Playtech.
Ce semnificație are data de 24 ianuarie
Cu toate acestea, procesul nu a fost lipsit de obstacole. În Țara Românească, majoritatea membrilor din Divanul Ad-hoc au susținut unirea, în timp ce în Moldova, situația a fost controversată.
Locțiitorul la conducerea Moldovei, Nicolae Vogoride, sprijinit de Imperiul Otoman, a încercat să saboteze procesul prin falsificarea listelor electorale. Norocul a fost de partea unirii, iar conspirația a fost descoperită prin scrisori către fratele său din Constantinopol, scrisori care au fost publicate în presa europeană la Bruxelles.
Scandalul care a izbucnit a condus la anularea falselor alegeri și la noi alegeri în toamna anului 1857, unde toți au susținut Unirea Principatelor Moldovei și Țării Românești.
În 1858, Convenția de la Paris a stabilit condițiile unirii parțiale sub denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”. Această unire a avut caracter formal, cu cele două principate funcționând separat în mare parte, iar capitalele rămânând la București și Iași.
Principalele măsuri adoptate în cadrul Convenției de la Paris au inclus desființarea protectoratului rusesc, cedarea sud-estului Basarabiei, libera circulație pe Dunăre sub supravegherea Comisiei Europene a Dunării și menținerea suzeranității otomane.
Aceste măsuri au contribuit la eliminarea influenței rusești, asigurând stabilitatea și autonomia Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei.
