Ce semnificație are Pasca, dulcele Învierii
Cu brânză sau cu smântână, cu ciocolată sau, mai nou, fără pic de făină, pasca sau dulcele Învierii este, după oul roşu, icoana alimentară a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
Ce semnificație are Pasca, dulcele Învierii
Legenda păștii spune că, în timp ce predica împreună cu apostolii, Iisus a fost găzduit de un om foarte primitor care le-a pus în traistă, la plecare, pâine pentru drum fără ştirea lor. Întrebându-l pe Hristos când vor fi Paştile, Mântuitorul le-a spus că atunci când vor găsi pâine în traistă. Căutând apostolii au găsit în traistă ce le pusese acel om. De atunci fac femeile pască.
De cel puțin 1600 de ani, coptura de aluat cu brânză, mirodenii, dulcele mierii sau al zahărului se numește la români pască. De altfel, cercetătorul Constantin Tomescu, fiu de mocan din Mărginimea Sibiului a concluzionat în câteva rânduri faptul că pe unde au trecut păstorii români au lăsat în urma lor practica de a face pască şi plăcinte. Aşadar, putem afirma că pasca de Învierea Domnului a fost plămădită din credinţa poporului român. O au şi alte popoare, dar sub alte forme – care duc mai mult spre colac sau spre simpla turtă.
Pregătită în ajun de Înviere, pasca se duce la biserică ca ofrandă la Liturghia din noaptea sfântă. La sfârşit, părintele citeşte „Rugăciunea la binecuvântarea brânzei şi a ouălor, în Sfânta şi Luminata Duminică a Paştilor”. aşa cum ne-o prezintă Liturghierul, scrie Dexologia.ro.
„Păzeşte-ne întru bunătatea Ta, ca gustând să ne umplem de darurile Tale, cele date nouă cu prisosinţă”, sunt o parte dintre cuvintele ce binecuvântează pasca.
Pasca are puterea de a alunga bolile
Se spune că pasca are puterea de a alunga bolile şi necazurile, întrucât semnifică sacrificiul lui Iisus Hristos.
De multe ori, credincioşii o împart celor prezenţi la slujba Învierii, acestea fiind primele bucate gustate după anaforă, înainte de a ne înfrupta din celelalte bunătăţi pregătite. În toată Moldova, în Maramureş şi în zona de nord a Munteniei nu se gustă din bucatele de Paşti, până ce nu se aduce pasca binecuvântată de la biserică.
Regulile liturgice au stabilit faptul că, în perioada dintre Învierea Domnului şi Înălţarea Sa, locul colivei de grâu şi al colacului este luat de pască şi de ouă roşii.
Astfel, e bine să mâncăm pască 40 de zile de la Înviere, adică inclusiv ziua Înălţării o sărbătorim cu pască.
Cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau şi nici nu se ardeau. Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbăta Paştelui pe o apă curgătoare, crezându-se că, astfel, găinile şi puii aveau să fie păziţi de uliu peste vară. Se mai credea că, în felul acesta, se dădea de ştire Blajinilor – popor mitic care trăia sub pământ – că se apropie cea mai mare sărbătoare a creştinilor.
Pasca este un prinos de mulţumire adus lui Dumnezeu pentru ploaie, pentru soare, pentru mâinile sănătoase, pentru sufletele celor adormiţi. De aceea are şi semnul Sfintei Cruci.
